hi hi... zambesc... hi hi... ma auzi?
Ma auzi? de ce ma privesti cu atata indiferenta?
Stii... am iubit si eu odata. Doar odata. Nu mi-am eliberat venele de nebunie, nici mintea de ganduri, nici viata de vise, dar am iubit. Ce e ciudat e ca semana atat de bine cu tine. Avea ochii tai si zambetul tau si buzele tale, avea inclusiv incapatanarea ta. E ciudat ca semana atat de bine cu tine. Stii de ce? Pentru ca pe tine te uram intr-o vreme. Te uram! Nu suportam sa-ti vad chipul, sa-ti aud glasul si ideile prostesti, nu suportam sa te privesc in ochi... imi provocai atata greata. Si totusi, m-am indragostit de cineva atat de asemanator tie. Din cauza ta! Esti cel mai incapatant om pe care-l cunosc, noaptea am cosmaruri, ma bantui si nu stiu cum sa scap. Esti intruchiparea raului! Ai o aparenta hidoasa, desi uneori imi placea sa te privesc.
Taci, logic ca taci. Mereu taci si ma privesti nebuneste. Uneori pari de nepatruns, alteori esti in culmea disperarii. Iti schimbi starile atat de des, ma chinui atat de mult... tu cu ganduriile si conceptiile tale stupide. Crezi ca vei fi stapanul lumii intr-o zi? Esti la fel ca si el... de nimic. Iar te urasc. Daca nu erai tu nu ma indragosteam, nu iubeam, nu ma durea visarea.
Macar spune ceva!!!
Nuu!!! Taci! Taci! Taaaaci! Nu ma mai certa!!!!
[cioburile de oglinda stralucesc pe jos manjite de sange]
E a 20-a oglinda pe care o sparg din cauza ta. Intr-o zi stiu ca nu te voi mai vedea. Nici pe el in ochii tai. Te-am distrus... pentru moment. Acum taci si zaci acolo in sangele meu, mi-au ajuns gandurile pentru azi.
Ingeri si baloane de sapun
Se inalta si iti spun...
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt...
