Nu am mai scris de mult. Am uitat sa visez, am uitat sa cant.
Simt o oboseala patetica mereu. Nu conteaza daca dorm sau nu, sunt mereu obosit... de tot.
"Cand esti fericit esti intotdeauna darnic, dar cand esti darnic nu esti intotdeauna fericit." Poate nu se vede din exterior, dar sunt fericit. Nu am sentimente puternice, nici excese de adrenalina, nu-mi bate inima puternic la fiecare intalnire si nici nu am devenit aiurit si euforic, dimpotriva... mi s-a conturat personalitatea mai mult, mai bine.
Initial credeam ca nu simt, apoi mi-am dat seama ce era. Era o caldura moale in interior, era ca un calmant, un drog nu prea puternic... era linistea. Linistea ca in sfarsit mi-am gasit locul in univers.
Nu am crezut niciodata in Divinitate, de aceea nici nu am respectat-o, dar cred ca toti emitem o energie care ne da de gol...
