insomnie

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au curtreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă băgai în seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

asta recita el atunci...
acum recit eu...


Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapãrat
şi fãrã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.


Eu şi tristeţea suntem chit: fiecare e vesel în contul celuilalt!

si iar eu...

nu vreau sa ma privesti ziua sau noaptea
nu vreau sa-mi mai privesti viata sau moartea
am ochii injectati, mari si bulbucati
şi ceva urme de lumină pe inimă

mă gândesc să nu-ti mai arat niciodata fotografii
sa uiti cum am fost, cum era sa fii
m-am săturat să par fericita
urăsc viata si fiecare zi tampita
dar iubesc natura si fiecare-i molecula
muzica, drama, si acea celula...
bat câmpii şi devin alta
urăsc-iubesc
iubesc-urăsc

cu pumnii strânşi, sper că
nu voi mai scrie niciodată.
uită-te la mine necunoscutule...
fotografiile şi poeziile mele plutesc pe vant
eu merg înainte şi n-am chef de nimic
las uşile deschise, nu mi-e frică de nimeni
vreau să-mi pui întotdeauna întrebări simple

acum vreau să dorm
fără nicio întrebare, nicio fotografie, nicio poezie
vreau să mă ascund sub plapuma
dar mi-e frig, atat de frig... strang pumnii

mă rog să nu-mi vadă niciodată fotografiile, răspunsurile, poeziile
să nu vadă decât atât
aş putea să fiu o soţie bună
amanta perfectă
aş putea să fiu copil, o altă mamă
aş putea să fiu a ta în fiecare noapte
aş putea să nu mai scriu nimic
acum
şi cu toate astea
de mâine, n-o să-i mai spun nimic mamei
am s-o îmbrăţişez cu toată dragostea
fără să ştiu de ce în fiecare noapte
o doare atât de tare
Dumnezeul meu, credinta in necredinta mea.

povestea Zambetului

Noaptea in club. Figuri ciudate, voci multe, priviri drogate, priviri pierdute in alcool, priviri ascunse dupa fumul de tigara. Muzica asurzitoare, baieti fustangii, misogini, narcisisti, baieti. Nebunie. Haos. Fete cochete, fete usuratice, fete libertine, fete timide, fete... . In tot acel Big Bang, ca sa nu-i spun Apocalipsa, a aparut raza inceputului... ea, cea mai extraordinara creatura a Pamantului. Ma holbam inconstient, a inceput sa-mi bata inima cu putere, simteam o caldura ciudata, un sentiment inexplicabil. Dumnezeule, era superba. Avea o inaltime medie, era subtirica si hainele stateau atat de bine pe ea, nu perfect, dar atat de bine. Parul era scurt, pana sub urechi, de un brunet matasos ce se cerea mangaiat. Ochii ei negrii erau pe alta planeta, sclipeau atat de tare. Nasul era drept, lunguiet si putin in vant, un nas ce se cerea sarutat. Buzele groase ii erau rosii pentru ca si le musca constant. Dansa si-si privea mainile de parca le manevra din priviri. Si pielea, ah, pielea... era alb-rozalie in contrast cu hainele, parul si ochii. Dansa rupta de lume. Purta un maiou de culoarea cafelei tari, cu spatele gol si pantaloni in carouri. Dansa zambind, parca visa si noi eram doar niste obiecte ale imaginatiei ei. Facea totul sa para atat de fad pe langa ea, insa daca atingea ceva prindea culoare. Zambea atat de frumos... . Cu fiecare miscare a ei inima mi-o lua razna. Cum putea fi atat perfecta in imperfectiunea ei? Am numit-o "Zambet". Multi barbati dadeau tarcoale Zambetului, insa ea nu-i observa, dansa nepasatoare. Am privit-o toata seara, am si incercat sa o ating, insa mi-am pierdut repede ideea. Apoi a plecat, dar a plecat zambind. Isi tinea privirea in pamant si zambea continuu. Nici cand a urcat treptele nu si-a dezlipit ochii de podea. Ce fiinta... ce Zambet.
Mi-am petrecut restul noptii gandindu-ma la ea. Si uramatoarea, si urmatoarea... .

Era pe la ora pranzului si m-am gandit sa fac o plimbare prin Cismigiu, vremea mi-a cerut sa o fac. Ador cismigiul primavara, e o parte din rai. Plimbandu-ma, am observat baloane de sapun la distanta. Sclipeau frumos la lumina soarelui in mii de culori. M-am apropiat ca sa trec printre ele. Era o nebunie de balonase colorate, imi venea sa dansez acolo. Doar o privire am aruncat sa vad de unde vin, si am vazut Zambetul... . Era chiar ea. Statea pe iarba intinsa pe spate, cu fata la soare si facea balonase care pluteau spre alee. Am vazut-o printr-un balon... era atat de frumoasa. Am incremenit. De ce nu zambea? Zambetul nu mai zambeste. M-am apropiat si m-am asezat pe iarba, rezemandu-ma de copacul acela aproape de ea. Mi-am aprins o tigara fara sa o bag in seama. Pur si simplu voiam un moment de tacere. Nu am tras nici 3 fumuri ca s-a si ridicat in fund, privindu-ma lung. Ea imi privea insistent profilul, iar eu priveam inaite tragand in continuare din tigara. Pentru cateva secunde a fost o tacere fortata, apoi a fost spulberata: "Unde ai fost pana acum, imi spunde pe un ton de repros, ai uitat de mine?". Fara sa reactionez, am continuat sa trag impasibila din tigara aia nenorocita. Un fum, doua, trei, apoi mi-am gasit cuvintele: "Da, te-am uitat, dar acum te-am regasit, ce astepti? Nu vezi in ce stare sunt? Fumez. Nu mai rad, nu mai visez. A fost o vreme cand tot ce-mi doream era sa-ti simt pielea, sa-ti mangai parul, sa-ti dau jos tricoul... dar am uitat. De ce ma privesti asa? Te porti de parca nu ti-ai stii rolul si locul. Vrei sa ma distrugi?". M-a privit cu mila si mi-a raspuns pe un ton cald: "Nu vreau sa te distrug, vreau sa te maturizezi.". Am privit-o in ochi si am izbucnit: "Crezi ca maturizarea inseamna a-ti pierde zambetul? Crezi ca maturizarea inseamna doar sa fi serios? Cum poti fi atat de proasta? Zambesc pentru ca ma face fericita, chiar daca am 10 ani sau 90, chiar daca e comedie sau drama. Zambesc pentru ca asta fac eu cel mai bine. Revino-ti!!!". S-a speriat si s-a retras subtil. A plecat din nou privirea si se juca cu firele de iarba, apoi a zambit. Zambetul mi-a zambit din nou, iar eu am simtit cum ma imbujorez. Am luat-o in brate, am strans-o tare pana a disparut, pana am zambit din nou.
"Stai bine acolo draga mea?"
"Da, imi raspunde Zambetul. Imi place sa stau pe buzele tale, sunt moi si comfortabile."

ce-i cu h?

Visez, dar nu sper. Zambesc des, dar nu rad in hohote. Analizez, dar nu spun. Visez, visez, visez. Asta ma face ce? Stau in pat, dar nu dorm... ah, de cand nu am mai dormit. Privesc catre cer, dar ma gandesc la nori. Beau bere, dar prefer vinul, ador vinul. Imi place ploaia, marea si mitologia. Ma face happy o raza de soare, o frunza galbena in vant, muzica lui Bob Marley. Ma intristeaza o gaura in asfalt, pomii uscati, o intrebare la care nu am raspuns. Imi place iarba si umorul, urasc mahmureala si ipocrizia. Vreau sa fiu mereu in control, aspura situatiei si asupra oamenilor, asupra sentimentelor si asupra vorbelor. De cele mai multe ori dau rateuri. Nu m-am lasat niciodata dus de val pentru nimeni. Imi place sa filosofez pe diverse teme cu diversi oameni, mereu ies invingatoare. Sau mereu imi place sa cred asta. Imi place sa invat sa iubesc... cred. Iubesc naturaletea! Imi place sa dansez, sa scriu, sa citesc, sa zambesc, sa dorm... . Ah, ce bine e sa zambesti uneori. Si da, am nevoie de afectiune, mai multa decat multi. Si da, uneori ma mai satur de perna aia. Mi-e frica de greasala si de regrete. Ura ma motiveaza si ma intareste, dragostea ma moleseste. Sentimentele care nu-mi plac le elimin si nu mai revin la ele.
Imi plac ingerii si baloanele de sapun. Nu suport florile, ador lacramioarele.
Uneori visez atat de mult incat uit sa ma trezesc si reneg realitatea. Sufar de perfectionism dus la extrem. Imi place sa gatesc si sa ma balacesc in cada. Sunt direct, prea direct. Imi place sa ma joc cu situatiile... de cele mai mult ori imi pare rau. Imi place sa ma prefac copil... de cele mai multe ori imi pare rau. Urasc maturizarea. Ador glumele inteligente si tripurile exterioare. Zambesc. Imi plac mangaierile, atingerile si vorbele potrivite, clipele de fericire. Gandesc mult. Vorbesc doar cand trebuie sau cand am baut. Analizez. Tac si zambesc mult. Imi place sa zambesc, viata e frumoasa cand zambesti. Imi place sa mi se zambeasca, ador sa mi se zambeasca.
Ploaia calda de vara ma innebuneste, iar marea ma calmeaza, dar intotdeauna aleg muntele. Prefer apusul in locul rasaritului. Glumesc mult si de cele mai multe ori, ironizaz... doar pentru ca pot. Tanjesc dupa aroganta pentru ca pun un semn de egal intre ea si sinceritate. Sunt calm, dar cand ma enervez... fugi! Imi plac tampeniile.

Imi plac imprevizibilitatea si persoanele spontane. Ador surprizele. Imi place sa fac cadouri cum imi place sa si primesc. Imi place vinul, asta am mai zis-o... si o mai zic, pentru ca-mi place atat de mult.
Sufar si de misoginism. Uneori urasc toti oamenii, alteori le zambesc, dar tot ii urasc.
Imi place sa simt razele soarelui cum imi incalzesc obrajii, imi place sa simt picurii de ploaie cum imi spala pacatele, imi place sa simt... .
Rautate, cinism si egocentrism, uneori un monstru.

capsuni

Mancam capsuni si toate erau acre... la un moment dat am prins cea mai dulce capsuna din lume. Era atat de zemoasa, atat de dulce, atat de divina. Pentru o secunda am avut impresia ca iubesc viata, doar pentru o secunda, apoi gustul a disparut. Oare sa fi visat? Chiar exista capsuni dulci?
La ultimul trip am simtit ca mor. Mintea mi s-a separat de corp si functionau diferit, erau in locuri difeirte. Apoi a devenit atat de frig... nu mai percepeam caldura. M-am imbracat si am luat resoul in brate, insa pe nari suflam gheata. Pentru cateva momente m-am gandit la tine apoi am revenit in lumea frigului. Nu puteam misca, simteam cum gheata imi intra in oase si ma transform intr-un cadavru. Panica. Daca nu te voi mai vedea niciodata? Nu! Vreau gustul capsunii, vreau zahar, ma indop cu zahar. Rasete: "This is a traditional food in Romania.". Trip dupa trip. Fata ta, gandul meu, moarte, capsuna, fata ta, o voce, intuneric. Fata ta, intuneric, inima mea amuteste, se linisteste, intuneric. O lumina puternica, nu tu, voci, a ta nu era, numele meu, nu tu il strigai. Mai multe lumini puternice, electrosocuri, voci, electrosocuri, voci, electrosocuri, adrenalina... inima-mi bate, si bate, si bate... . Fata ta. Voci, lumina, batai de inima, caldura, fete disperate ma priveau - tu nu erai. Intuneric. Batai de inima. Inspir, expir... inspir, expir. Somn: fata ta, fata ta, fata ta.
Razele soarelui imi gadila obrajii palizi. Deschid ochii si geamul. E vreme frumoasa, voi iesi la o plimbare. Aseara am visat o fata, am sa o caut... .
Imi plac capsunile... unele... una.

traiesc in trecut

"Eu traiesc in trecut!".
Ma tineam de scaun pentru ca urca cu o viteza foarte mare. Oamenii erau sub mine.
Drumul se serpuia si eu ma serpuiam dupa el. Ochii lor voiau sa intre in ochii mei. Mainile lor erau intinse dupa mainile mele.
"Nu ma veti prinde, nu aveti cum, eu traiesc in trecut si va anticipez pe voi.".
Ah, ce-i cu atatea voci in capul meu? De unde au aparut? Sunt vocile ochilor? La naiba. Astia vorbesc cu mine si eu nu pot vorbi cu ei. Mi-e atat de grea limba, nici nu o pot misca.
Dar de ce ma tot atingeti? Nu ma mai priviti!!!
Ce serpuire lunga...
Sunt atat de fericita. Imi pare rau ochilor ca nu va pot da si voua din betia mea. Fericita. Atat de fericita. Nicio grija pe lume, doar un zambet tamp inghetat pe fata mea.
Dar ce e asta? Ma priviti disperati. Imi strigati sa nu ma afund, sa ma intorc. Dar nu plec niciunde. Cand ma intorc vad acea groapa imensa, era cat pe ce sa cad in ea. E atat de adanca incat ma face curioasa sa vad ce e pe fundul ei. Fiecare nerv imi e excitat de dorinta de a cunoaste. "Lasati-ma! Nu ma mai tineti de mana, vreau sa vad ce e acolo. Nu ma mai priviti asa trist, traiesc in trecut, ma voi intoarce."
Dar nu, nu e bine. Nu pot sa-i las aici. Trebuie sa ma intorc. Aaah, ce greu e sa ma lupt cu forta asta. Plec de langa groapa inspre ei. E tot mai greu si mai dureros. Serpuirea se indreapta si ma doare mintea. Ce durere oribila. "Don't fight it!", "Fight it!". Am vazut prea multe filme. Incet, incet linia devine dreapta. Simt din nou poluarea si frigul.
E oribil in prezent.
In this great past, you can't forget your future
So dry your tears...


My body and your body can fuse into one shadow on the wall.