"Eu traiesc in trecut!".
Ma tineam de scaun pentru ca urca cu o viteza foarte mare. Oamenii erau sub mine.
Drumul se serpuia si eu ma serpuiam dupa el. Ochii lor voiau sa intre in ochii mei. Mainile lor erau intinse dupa mainile mele.
"Nu ma veti prinde, nu aveti cum, eu traiesc in trecut si va anticipez pe voi.".
Ah, ce-i cu atatea voci in capul meu? De unde au aparut? Sunt vocile ochilor? La naiba. Astia vorbesc cu mine si eu nu pot vorbi cu ei. Mi-e atat de grea limba, nici nu o pot misca.
Dar de ce ma tot atingeti? Nu ma mai priviti!!!
Ce serpuire lunga...
Sunt atat de fericita. Imi pare rau ochilor ca nu va pot da si voua din betia mea. Fericita. Atat de fericita. Nicio grija pe lume, doar un zambet tamp inghetat pe fata mea.
Dar ce e asta? Ma priviti disperati. Imi strigati sa nu ma afund, sa ma intorc. Dar nu plec niciunde. Cand ma intorc vad acea groapa imensa, era cat pe ce sa cad in ea. E atat de adanca incat ma face curioasa sa vad ce e pe fundul ei. Fiecare nerv imi e excitat de dorinta de a cunoaste. "Lasati-ma! Nu ma mai tineti de mana, vreau sa vad ce e acolo. Nu ma mai priviti asa trist, traiesc in trecut, ma voi intoarce."
Dar nu, nu e bine. Nu pot sa-i las aici. Trebuie sa ma intorc. Aaah, ce greu e sa ma lupt cu forta asta. Plec de langa groapa inspre ei. E tot mai greu si mai dureros. Serpuirea se indreapta si ma doare mintea. Ce durere oribila. "Don't fight it!", "Fight it!". Am vazut prea multe filme. Incet, incet linia devine dreapta. Simt din nou poluarea si frigul.
E oribil in prezent.
In this great past, you can't forget your future
So dry your tears...
My body and your body can fuse into one shadow on the wall.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu