Cred ca tin blogul acesta doar ca sa-ti mai soptesc lucruri indirect. Iti spun destule si cand vorbim, dar aici... in randurile astea... nu vorbim. Aici ma asculti. Sper. Asa cum sunt eu defapt, naratorule.
Cand m-am apucat de scris, vedeam luna de pe geam si imi batea fix in ochi. Acum a disparut. M-am aplecat pe fereastra sa o mai caut, dar a disparut. Probabil pentru ca e 4 dimineata.
Uneori am impresia ca am descoperit secretul fericirii eterne si nu stiu cum sa-l impartasesc. Normal ca as scrie o carte. Inca una. Dar nu mai cred in asta. Voi incerca sa-mi adun ideile, soapta cu soapta, poate-mi iese ceva cu logica. Pana atunci, cateva cuvinte cheie: rabdare, nepasare, soare, nefericire (da, nefereicire), prieteni, filme, seriale, animatii, evenimete, festivaluri, haine colorate, neincredere (da, lipsa de incredere in tot si toate), ceai cu lapte, zhara si multe altele.
