Bulgakov

Am vazut ca margarina citeste "Maestrul si Margareta". E cartea pe care tocmai am terminat-o, e geniala.
Doar asa puteti visa... citind.

Interviu

La Structuri Sociale ale Comunicarii, capitolul istorie orala, am avut ca tema de proiect realizarea unui interviu cu o persoana invarsta, foarte invarsta, care sa aiba ce povesti.
E plina lumea de mosi si babe, majoritatea aroganti sau senili. Asa ca... m-am gandit ca daca tot e sa stau de vorba cu o persoana invarsta, macar sa aflu ceva interesant. Am luat o lama in mana si m-am dus la el.



Stiu ca ai vazut multe, dar povesteste-mi ceva din cele traite de tine.

Iti povestesc ceva de prin Roma. Imparatii romani si-au pus bazele in demnitate, iar scopul lor era sa cucereasca, insa cu dreptatea de partea lor. Ma plictiseau ingrozitor, asa ca i-am luat pe rand... de la Caligula, la Nero, iar la sfarsit l-am facut pe nebun sa distruga imperiul. Erau slabi nemernicii. De Caligula mi-a placut cel mai mult, era un mielusel, dar la un moment se indragostise. De data aceasta nu mai era ca inainte ca se insura si-si omora nevesta dupa buna lui, sau a mea, voie. De data asta si-a bagat unul mic penele. N-am putut face nimic cu el multa vreme, pana cand s-a imbatat rau intr-o noapte. Atat mi-a trebuit. A ajuns acasa si a lovit-o pe preaiubita exact in pantece unde un copilas astepta sa se faca mare. Am omorat-o, pardon, a omorat-o in seara aceea. Dupa un timp... il mustra constiinta si voia sa o aduca inapoi. A innebunit. A inceput sa caute prin tot imperiu una care sa-i semene. Si l-am lasat... a gasit, doar ca nu era una, era unul. Hi, hi, hi. Era un sclav. L-a luat la palat, la aranjat, l-a imbracat in hainele ei. Imagineaza-ti ca-l si f*tea (eu am cenzurat, nu el). Era show pentru mine in fiecare seara. Pana amaratu ala nu a mai suportat si si-a luat viata. Cand m-am intalnit cu el in iad, l-am intrebat de ce s-a sinucis, tot la suferinta avea sa ajunga. Mi-a raspuns ca nu exista un chin mai mare decat viata. Of, nu stia ca si imparatul avea sa moara. Hihihi, sa vezi cand s-au intalnit in iad.

Asta faci de cand te stii? Te distrezi chinuind oamenii?

Nu pot sa o numesc chiar distractie, eu din asta traiesc. Cum e McDonalds-ul pentru tine, asa sunt chestiile astea pentru mine. Hai, hai, nu te lauda ca mananci sanatos, ca eu stiu unde te trimit in fiecare zi, graso.

Nici tu nu arati foarte bine. Credeam ca esti rosu... asa-ti mergea vestea pe sus. De ce esti verde?

(ofteaza lung) Am impresia ca sunt pe moarte.

Pe moarte? Dar tu esti nemuritor!

Nemuritor? Cine a spus asta? E doar un zvon, cu o explicatie logica, totusi. Am trait atat pentru ca ma hraneam de pe sufletele celor pe care-i manipulam.

Si... de ce esti pe moarte?

Pentru ca nu mai am suflete de pe care sa ma hranesc!

Vrei sa spui ca s-a pocait populatia? Mie mi se pare mai rea lumea.

Stii tu, fata dracului, mie imi vin doar cei pe care reusesc eu sa-i induc in rau si prostie, e ca in vanzari... primesti comision. Acum, in secolul asta, se intampla ceva ce nu-mi pot explica. Jigodiile se nasc gata rai. Cresc mari si se trag singuri pe sfoara. Sa-mi bag copitele, nu eu ii pun sa se omoare intre ei. Va trebui sa-mi dau demisia si-l las pe Hitler sa se ocupe de administratia iadului - ii place treaba asta cu arsul. Ma duc sa ma uit la Caligula cum isi iubeste sclavul, poate ma simt mai bine.

Eu ma duc sa-mi public interviul. Dar... cum ma intorc inapoi?
Eh... nu te mai intorci. Ai savarsit un pacat, tembelo. Te-ai sinucis. Deaia esti aici.

Dar trebuie sa ma intorc....
Pui la bataie sufletul? Traiesc o luna de pe tine.


....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Ce pot sa zic? Sunt aici si voi ati citit.

Legea lui Boyle

Urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie la Universitatea din Liverpool.

Este Iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura)?

Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi studenti au folosit legea lui Boyle, care spune ca un gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat, sau ceva similar.

Unul dintre studenti a scris urmatoarele:

"In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa Iadului in timp. Asadar, trebuie sa cunoastem rata cu care sufletele ce intra in Iad comparativ cu rata celor care pleaca din Iad. Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ce un suflet ajunge in Iad, nu mai iese niciodata. Prin urmare, niciun suflet nu iese din Iad. In ceea ce priveste rata celor care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste religii spun ca, daca nu esti un membru al lor, vei ajunge in Iad. Dat fiind ca exista mai mult de o singura asemenea religie si cum oamenii nu sunt membrii mai multor religii simultan, putem sa facem estimarea ca toate sufletele merg in Iad. Dat fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa spunem ca numarul sufletelor din Iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul Iadului. Din cauza ca legea lui Boyle spune ca, pentru ca temperatura in Iad sa ramana constanta, volumul Iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.

Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati:

1. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea in Iad vor creste atat de mult incat pana la urma se va declansa tot Iadul pe pamant.

2. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete Iadul.

Asadar, care din ele este cea adevarata?

Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, "o sa inghete Iadul inainte sa ma culc cu tine", si tinand cont de faptul ca m-am culcat cu ea azi-noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca Iadul este endoterm si ca a inghetat deja. Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce Iadul a inghetat, rezulta ca nu mai accepta niciun suflet si a disparut... ramanand numai Raiul, ceea ce, prin urmare, dovedeste existenta unei fiinte divine - ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra striga "Dumnezeule!"."

a romantic moment

Era o vorba... "You ruin a romantic moment with the word forever". Este?
Lumea se plange in general de viata ca e scurta. De ce? Daca te gandesti bine, viata e cel mai lung lucru pe care il cunoastem. Prin urmare, pentru totdeauna e o perioada foarte lunga. Iti asumi o responsabilitate imensa cand folosesti cuvintele acestea.
Poti spune "te voi iubi toata viata" la 10 persoane diferite? Sigur ca poti, dar inseamna ceva?
Cuvantul forever a luat o mare amploare pentru mine in ultimul timp. Il aud tot mai des si ma sperie tot mai mult. Nu ma sperie ca mi-e adresat, ci ca pentru prima data il cred, il simt si-l vreau.
Mi-am aruncat un inel ieri in statia de tramvai. Ma ardea pe deget. Mi-am aruncat tot trecutul in pentru cuvantul totdeauna. Suna frumos... sa iubesti o viata intreaga aceiasi persoana, acelasi zambet, aceiasi voce. Acum imi pare atat de usor. Parca e singurul lucru la care ma pricep. Parca e singurul lucru pe care vreau sa-l fac... sa-l iubesc.
Visez tot mai des, respir tot mai mult, zambesc tot mai frumos. Dintr-o data viata are sens. Prezentul nu mai are forma de prezent, ci de viitor.
Fericire? Pe naiba! Nu se poate comparacu drogul din venele mele.

Harms

Traia odata un ins roscat, care nu avea ochi si urechi. Nu avea nici par, asa ca doar conventional se spunea ca-i roscat.
Nu putea vorbi, caci nu avea gura. Nici nas nu avea.
Nu avea nici macar maini si picioare. Nici pantece nu avea, nici spinare, nici sira a spinarii, niciun fel de maruntaie. Nu avea nimic! Asa ca nu se stie despre cine-i vorba.
Mai bine sa nu mai vorbim despre el...

trezirea!

In fiecare dimineata merg la serviciu zambind. Si nu, nu e din cauza ca-mi place serviciul (si-mi place foarte mult desi muncesc ca sclava), e din cauza ca in fiecare dimineata gasesc ceva frumos de care sa ma leg.

Cum ma grabeam catre iesirea de la Unirii sa ajung la birou, am vazut printre toti acei libidinosi la 40 de ani cu parul gelat, maini slinoase si haine din piata, femei supra machiate, supra colorate si supra depasindu-si varsta... , cel mai extraordinar lucru. Doi batranei cu parul alb se tineau strans de mana ca nu cumva sa se piarda in nebunia de pe culoarele metroului. Si nu pareau sa aibe treaba cu nimeni. Multimea se impingea in ei si la un moment dat si-au scapat mainile. Se uitau impancientati unul dupa altul, iar, cand intr-un final s-au regasit, si-au strans mainile si mai tare. El era atent la ea cand cobora scarile si-i sustinea bratul cu atata grija. Ea nu-l scapa din ochi, parca-l proteja din priviri si-i multumea cu un zambet care numai el stia ce inseamna.
Am strans tare pumnul si i-am depasit grabita, dar zambind.

Toti ne dorim multe lucruri care sustinem ca ne-ar face fericiti: bani, cariera, masina, casa etc. Insa odata ce ajungem la ele... nu ni se mai par atat de extraordinare.
Am 20 de ani, iar acum imi construiesc cariera la care odata doar visam. Cu sacrificii si oboseala, dar a fost visul meu din totdeauna... a fost. Acum nu mi se mai pare nimic suprem, acum vreau altceva. Si strang pumnul gol si-mi imaginez ca tin strans o mana in mana mea. Si simt cum se incalzeste sub atingerea pielii mele si o strang si mai tare sa stiu ca e in siguranta. Nu exista fericire mai mare decat sa ai cu cine imparti un zambet sau o lacrima. Si nu, nu vorbesc de prezent, ci de viitor, peste 40 de ani cand masinile vor zbura deasupra noastra, iar noi vom sta pe o banca sub un copac artificial si ne vom aminti cum ne plimbam cu RATB-ul.
Da, asta vreau, o mana calda care sa ma laude desi nu prea are ce, o mana calda care sa-mi mangaie ridurile in timp ce-mi spune ca sunt frumoasa ca in acea zi cand ne-am intalnit prima data...

Imi spunea cineva, odata, ca noi nu avem o singura persoana in lume cu care sa ne potrivim, nu exista notiunea de jumatatea mea, ci jumatatile. Ne potrivim cu o mie de persoane fiecare, insa lumea e atat de mare si amestecata incat probabilitatea de a o gasi e aproape zero. Poate trece pe langa noi pe strada in fiecare zi, poate e tipa care sta in fata ta la cursuri, sau tipul care tocmai a pierdut tramvaiul. Poate e prin Japonia sau Franta, Ecuador sau Estonia. Ideea e ca daca ai gasit una din acele persoane fa cumva si nu-i da drumul, nu stii pe unde sunt restul 999.

Ce vreau sa va spun, dragii mei, e ca exista atata aer pe lumea asta... ar fi pacat sa nu-l respirati. Trageti tare aer in piept in fiecare dimineata si gasiti acea picatura de frumos din tot uratul, vă va schimba viata si diminetile. Strange mana ce o ai in mana ta, iar daca nu ai una... deschide ochii si zambeste mai des, va veni ea la tine.

frumoasa adormita... in prostie

Mergeam linistita pe strada intrebandu-ma de ce lumina nu are greutate cand ma opreste un stimabil domn ce facea un sondaj de opinie. Pentru ca nu aveam nimic mai bun de facut i-am raspuns la intrebari si mi-am dat datele false. In timp ce semnam, ma priveste lung si ma intreaba: "De ce esti tu atat de frumoasa?". L-am privit sceptica 2 secunde, i-am intins pixul si i-am raspuns ca e defect din nastere.
Acum mi-am schimbat gandurile, ma gandeam la frumuseste. Atatea remarci si laude, atatea ode si poezii in cinstea "frumoasei". Atata agitatie si tam tam pentru ceva pur trecator.
Octavian Paler spunea ca frumusetea te ajuta 15 minute, apoi trebuie sa stii ceva. Toti acei poeti si scriitori nebuni ridicau in slavi 15 nenorocite de minute.
Unde e desteapta? Unde sunt odele si meritele ei? In afara de istorie (unica reala), unde mai e mentionata desteapta? Paradoxul e ca frumusetea de la o anumita varsta scade, si nu oricum, ci brusc. Inteligenta, pe de alta parte, creste (pana cand e ucisa de scleroza, dar asta e alta poveste).
"Frumoasa din Padurea Adormita" ce talente avea? Macar Cenusareasa spala de zor (visul oricarui barbat care se respecta), dar tot frumusetea ei era ucigatoare.
Toate erau frumoase: fata de imparat, printesa nustiucare, imparateasa, Ileana-Cosanzeana, Frumoasa si Bestia, Alba ca Zapada si naiva ca lopata etc. Ah, si mai erau si bune la suflet, dar tot alea rele erau mai tari. Noroc ca aparea cate-un print sa le salveze ca altfel vai s-amar.
Chiar si la un post de angajare frumosul, dar incompetent, il face pe uratul competent. Si nu, nu caut dreptate, si nici nu spun ca as fi singura care stie asta, dar simteam nevoia sa strig in gura mare FRUMOASELOR KISS MY UGLY SMART ASS!!! Si nu, nu sunt nici frustrata, nici invidioasa, nici geloasa. Sunt doar... frustrata. Na, am zis-o! Ma frustreaza prostia, iar spre deosebire de altii... pfff... ma si doare exact in crestetul capului.

libertate, care ti-e numele?

Ma trezesc de dimineata de la strigatele unei babe nebune amestecate cu muzica de rahat a vecinului de la 2. Deschid geamul si inspir poluarea Bucurestiului. Ah, dulce viata. Ma spal pe dinti si pe fata fara sa ma uit in oglinda, azi nu am nevoie sa arat bine, azi sunt naturala, doar eu si nasul meu pistruiat. Fara sa ma schimb de pijamaua cu doua numere mai mari, ma intind pe canapea si mananc un ecler. Dieta? Pe naiba! Imi aprind o tigara si dau drumul la televizor. Cancer? Fiti seriosi!
Nu urmaresc imaginile, televizorul e doar o scuza de a sta degeaba si a privi intr-un punct fix fara sa par nebuna. Ma gandesc... ce dulce e singuratatea. Vorbeam zilele acestea cu o amica. Imi spunea ca si-a parasit prietenul pentru ca nu-l iubea:

ea: si nu stiu, nici nu-l iubeam si nici nu as fi ajuns vreodata, asa ca am lasat-o balta.

eu: pfff... voi, oamenii! ce-i cu iubirea? La toti va trebuie iubire? Nu intelegeti ca nu creste in pom? Nu te poti astepta ca toti tipii cu care iesi sa te iubeasca si sa-i iubesti.

ea: dar ce rost mai are sa ies cu ei daca nu ii iubesc?

eu: nu inteleg de ce fortezi posibilul...

ea: nici eu nu inteleg ce-i cu conceptiile tale. Tu nu iubesti? Nu esti fericita?

eu: nu-mi trebuie iubire sa fiu fericita, dimpotriva!!!! Nu ma simt protejata langa nimeni. Cineva langa mine nu face decat sa-mi fure libertaea si sa-mi respire aerul.

ea: atunci de ce nu stai singura si izolata?

eu: pentru ca sunt si eu om... iubirea e o slabiciune si inca una scumpa. De ce sa iubesti intr-o relatie? te bazezi pe respect si atat, nici macar incredere.

ea:mie imi place sa iubesc, sa o strig in gura mare, sa imi spuna si sa-i spun, chiar daca o fac cu 10 tipi diferiti. Si recunoaste... sunt mai vesela ca tine

De aici mi-a inchis gura si discutia a deviat. Cred ca pana la urma asta inseamna libertate, sa uiti de tine, sa nu fi nevoit sa dai explicatii celui care-ti sufla in ceafa.

Ma las mintita de atatea ori. Zambesc dragut si schimb subiectul. „Arata-te slab cand esti puternic si puternic cand esti slab.”, nu sunt slaba, mai ales dupa eclerul de dimineata, insa asta are doua taisuri, iar cel de al doilea ma taie pana la os. Arata-te ca nu-ti pasa atunci cand iti pasa.
Si uneori simt spini in jugulara si lanturi la maini, greutati legate de picioare si calusi in gura. Uneori zbor, dar are grija sa-mi taie repede aripile.

Vreau sa stiu de la voi... ce e libertatea?

Spune-mi ce a mai ramas din suflet si la ce pret

Am pornit la drum odata cu lumina
Un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina
Cautand iubirea si stima...
Si cum nu stiam sa lovesc viata,
M-a lovit ea prima!
Si-am aflat ca nu e prea rau sa fi om,
Sa fi prea om e crima!
Si uite asa am strans NEGRU in esenta mea
Pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta.
Si atunci mi-am spus:
Nu e loc de nimic sfant pe lume!
Ne pierdem printre ace, fumuri si glume
facute pe seama celor slabi...
Ne nastem incercand sa ne vindecam,
Dar devenim mai bolnavi.

Vezi tu, viata e o strada slab luminata
Plina de gropi, plina de blocuri gata sa cada
Ghici peste cine...?
Plina de focuri gata sa arda
pe oricine...
Plina de ochi gata sa vada orice slabiciune
Plina de prosti care inca asteapta
raspunsul la o rugaciune...
Cat despre mine... nimic!
Din tot ce ma misca... nu ma mai misca.
Doar ura ma pisca.
Si azi voi raspandi
acelasi praf, doar in alt fum.
Si nici eu nu mai sunt
...aceeasi...
Si nici nu mai stiu cine sunt...
Renunt! ...si tu renunta!
Imi rup hainele si umblu desculta.
Cu fiecare noua speranta,
Daca as putea sa realizez ceva,
Idei din dealurile verzi unde au copilarit parintii mei.
Nu vad de ceata, simt ploi acide
Si primesc multe lovituri rapide
ce imi zdruncina sufletul.
Si veti uita ca m-ati vazut vreodata razand (HA!)
Inocenta moare...
Si-atunci de ce s-o mai cer?
speranta acum doare...
Si-atunci de ce sa mai sper?
Ura e o floare
Am ajuns s-o culeg,
Caci fac din ea vinul cu care
traiesc in Paradis...
Iar atunci cand iubesc,
De fapt visez ca traiesc un vis (Fuck!)
Si nu stiu cate rani pot sa mai suport,
Dar le vreau pe toate.
Ma afirm prin fapte!
Fiori reci imi lasa taieturi pe spate,
Pacea e departe...
Si faptul ca ne ascundem,
esenta ne desparte!
Lasati demonii sa iasa afara,
Caci oricum stiu ca mana ce ma mangaie
E de fapt o ghiara!







FP

zece motive de ce o carte e mai buna decat o partida de sex

hash: nush ce le place la oameni asa mult
big muff: :)))
hash: prefer sa citesc o carte buna
hash: macar raman cu ceva
big muff: =))
big muff: aia da
hash: besides dirty hands
big muff: =))=))
big muff: eh...acuma depinde
hash: ah ce idee mi-a venit
big muff: sa vedem
hash: fac o lista de motive de ce o carte e mai tare decat o partida de sex :D
big muff: :))))
big muff: bata-te cucu
big muff: na aia chiar ar merge
big muff: n-am mai citit asa ceva
big muff: motive pt care ai citi o carte si n-ai face sex
big muff: =))))
hash: pai stai ca incep sa-ti si zic




1. Dureaza mai mult... mult mai mult.

2. Your hands won't smell funny dupa ce o lasi si te culci.

3. Daca te plictisesti de o carte si treci la alta nu vei fi categorisita curva.

4. Cu cat mai multe carti citesti, cu atat mai admirata devi. Cu cat mai multi barbati te culci, cu atat mai ...... devi.

5. Mama e mai mandra de tine cand te vede citind decat cand te vede facand sex.

6. Poti citi cand vrei si unde vrei: in autobuz, in parc pe banca, in fata acelei babe insuportabile, pe tren, la servici, in toate acele locuri in cale ai vrea sa faci sex, dar nu poti.

7. E o forma de relaxare care nu implica efort si nici nu trebuie sa te cracanezi sau sa scoti sunete ciudate.

8. Nu ti se pare nimic scarbos sau iesit din comun daca il gasesti pe tatal tau lecturand o carte cu bona.

9. Nu trebuie sa-ti minti cartea ca te doare capul intr-o seara, citesti cand, unde, cum si in ce pozitie vrei.

10. Poti incepe sa citesti de la 7 ani si la 90 tot sa o mai faci si sa-ti placa.


Coca says:
"11.e mai usor sa ti-i imaginezi pe ai tai citind o carte decat facand sex

12.cartea nu se crizeaza daca nu ai chef sa o citesti astazi

13.cartea poate fi lasata mostenire nepotilor

14.sunt mai multe carti bune decat partide de sex...CLAR

15.poti vorbi cu bunica despre aceleasi carti citite

16."povestea pulii" este doar o poveste dintr-o carte

17.partea nasoala este ca poti sa faci sex cu un rus chiar daca nu sti rusa dar nu poti citi o carte in rusa

18.poti imprumuta cartea preferata a celei mai bune prietene

19.ai mai multe sanse sa ai un orgasm dupa ce ai citit o carte buna decat dupa o partida de sex

20.kamasutra este imbinarea intre sex si o carte buna
...alte 10 motive :P...mi-a placut mult ce ai scris pe blog ;)) "





hash: iti plac?
big muff: ooooo daaaaa
big muff: :))
big muff: nush c comment sa-ti las
big muff: ca daca scriu ca-i tata lor mint
big muff: daca scriu ca-i mama lor mint
big muff: :-<

citat

Nu-mi amintesc ultima oara cand am fost asa fericita. Si totul de la un roman amarat. Initial, cand l-am inceputm nu am vazut de cine e scris, apoi m-am gandit sa citesc si biografia autorului. Spre mirarea si dezgustul meu, nu numai ca era un autor roman, dar era si femeie. Nu am avut niciodata o parere foarte buna despre literatura autohtona, desi am foarte multi prozatori si poeti preferati romani, e doar o conceptie stupida, cat despre femeia scriitor... sunt o misogina convinsa.
M-am regasit in niste randuri mai bine decat ma regasesc in oglinda. Am regasit chiar si povestea mea si a ei, parca mi-a devenit mai draga decat inainte. Ii gaseam replicile in fiecare rand, parca o auzeam razand sau nervoasa, practic citeam o particica din povestea noastra.
Insa nu asta a fost sursa fericirii mele. Pana la urma, totul se reduce la un paragraf. Prin cateva fraze a reusit sa rezume nopti si nopti de reflexie si gandire, ganduri si ganduri, dileme si dileme.

Ca sa nu ma mai intind il voi si scoate la iveala (acesta e special pentru tine, ia aminte bine):

„Ma zdrobeste acum certitudinea ca nu exista mangaieri gratuite. Priviri gratuite. Se indreapta undeva, spre ceva, sa alunece inauntru. Mangaierea ca o exprimare a sufletului, privirea ca o simpla capcana, ca o galeata de miere, din care nu mai vrei sa te desprinzi, care te cheama, ma vrei, ma iei, ma porti in tine, du-te cu mine peste tot pana la hai sictir.
N-ai voie sa fii slaba! Invata in pizda ma-tii sa rezisti!
Mi-e sete. Dati-mi apa! Sa beau pana ma satur... .”
Si uite asa, cu rusine afirm ca acum, cu ajutorul unei carti, reusesc sa-ti spun tot ce am pe suflet. Si am spus-o, e mai sus bolduit. Visez cuvintele acestea, sunt rugaciunea mea de noapte si de dimineata, deci sfinte pentru mine.

si iar gandesc prea mult...

Si iar gandesc prea mult... . Desi am ocupatii, probleme si timp putin, gasesc mereu o cale sa evadez in exahustivul mintii mele bolnave.
Autobuzul, el imi mananca zilele, timpul si gandurile, caci pe autobuz/tramvai/metrou imi gasesc locul linistit si optim pentru meditatie. Uneori ma trezesc exact cand trebuie, alteori ma trezesc la o statie dupa, ideea e ca ma trezesc. Astazi ceva a fost diferit.
Astazi m-am pierdut, m-am ratacit prin vise de zi. Ce gandeam exact, nu stiu, imi amintesc doar ca priveam aleea singuratica si gropile din asfalt. Ascultam muzica la maxim in casti si imi doream ca drumul sa nu se mai termine, vroiam sa merg cu spatele, sau sa transform drumul intr-o banda rulanta ce merge invers sensului meu. Astfel puteam ramane pe loc in timp ce mergeam, puteam gandi linistita problema. Cum sa nu iubesc niciodata? Cum sa realizez asta doar acum? Dar am zis-o de atatea ori cu atata lejeritate... si totusi nu-mi pasa. Astazi am realizat asta pentru ca am avut prima conversatie cu un necunoscut pe acest subiect. Am analizat trecutul meu printr-o prisma total diferita de cele dinainte, iar concluzia... nu am iubit, nu am fost iubita, totul a fost in imaginatia mea.
Umbra din spate se apropia tot mai tare, iar onduirea ei in lumina becurilor de pe strada imi distragea atentia, insa nu destul cat sa ma desprind de gandul meu. Mi s-a infipt in creier ca spinul in deget, iar cum sangele curge din rana, curgeau intrebarile in capul meu.
Brusc simt o mana rece cum ma prinde de brat, un miros intepator de gunoi si o privire neagra m-a fulgerat. Un barbat, prea intunecat ca sa-i retin chipul, ma privea insistent si dadea din gura. Aveam castile in urechi si muzica la maxim, nu puteam auzi nimic, dar nici nu le-am scos. Il priveam pierduta. Eram trista, nu iubisem niciodata, iar el ma acosteaza asa violent. Vedeam in ochii lui ochii mei mari, iar in ochii mei m-am pierdut din nou. Era ca si cum nu era acolo, nici nu simteam durerea din brat, imi priveam privirea in ochii altcuiva. Am clipit odata incercand sa ma trezesc fortat, sa pasesc din nou pe ruina viselor, adica in realitate. Imi dau o casca jos si-l aud "Nu auzi sa-mi dai geanta de buna voie? Ti-ar fi mai usor asa. Si tie si mie. Si nu ma mai pune sa ma repet de multe ori draguta." Asta-i trebuia lui? Geanta mea? Eu aveam probleme existentiale de un dramatism exacerbat iar lui ii ardea de geanta mea, cat tupeu. Cu o atitudine rece, dar privire tot pierduta, imi pun casca inapoi in ureche, imi bag mana linistita in buzunar, si plec. Nu m-am uitat in spate, nici la umbra, ci priveam din nou asfaltul distrus si incercam sa-mi reiau ideea. Dupa nici zece pasi ajung in aleea luminata si populata, prea luminata sa mai disting umbrele, prea concentrata sa-mi mai pese de ele. Imi salut politicos vecinii si intru in casa. Imi dau jos castile din urechi si ma blochez. Inima mi se opreste din batut pentru 2 secunde, ochii isi pierd sclipirea, nu-mi mai aud rasuflarea, doar linistea. Apoi am izbucnit in ras, radeam isteric singura, dar nu zgomotos, pe interior. In exterior nu se vedea decat un zambet si o buza muscata. Ma spal pe fata cu apa rece. Unde erai tu in momentul ala? Mi-am intors gandurile pe dos din cauza ta, refuz realitatea, iar tu... nemuritor si rece, mi-ai lasat gust de gheata pe limba, dar fost cea mai dulce gheata pe care am gustat-o.
Vorbesc cu tine, scriu, pleci... pic pe ganduri. Ce am facut? Sa ma intorc sa caut tipul sa-i dau geanta? Datorita viselor mele am deformat o actiune normala, am ocolit o crima banala, dar nu e normal! Vreau sa-mi ia geanta, vreau sa ma sperii, sa ma treaca fiori, sa-mi doresc sa-ti strig numele panicata sperand ca ma vei salva, dar la ce rost? Nu-ti pasa, nici tie, nici lui, nici lor, dar nici mie. Deja caut "hotul" cu gandul. Chiar vreau sa-i dau geanta, o merita mai mult decat mine.
Stau in scaunul meu cu spatar tare si ma pierd iar in exhaustiv. Si iar gandesc prea mult...

ma visezi?

hi hi... zambesc... hi hi... ma auzi?
Ma auzi? de ce ma privesti cu atata indiferenta?
Stii... am iubit si eu odata. Doar odata. Nu mi-am eliberat venele de nebunie, nici mintea de ganduri, nici viata de vise, dar am iubit. Ce e ciudat e ca semana atat de bine cu tine. Avea ochii tai si zambetul tau si buzele tale, avea inclusiv incapatanarea ta. E ciudat ca semana atat de bine cu tine. Stii de ce? Pentru ca pe tine te uram intr-o vreme. Te uram! Nu suportam sa-ti vad chipul, sa-ti aud glasul si ideile prostesti, nu suportam sa te privesc in ochi... imi provocai atata greata. Si totusi, m-am indragostit de cineva atat de asemanator tie. Din cauza ta! Esti cel mai incapatant om pe care-l cunosc, noaptea am cosmaruri, ma bantui si nu stiu cum sa scap. Esti intruchiparea raului! Ai o aparenta hidoasa, desi uneori imi placea sa te privesc.
Taci, logic ca taci. Mereu taci si ma privesti nebuneste. Uneori pari de nepatruns, alteori esti in culmea disperarii. Iti schimbi starile atat de des, ma chinui atat de mult... tu cu ganduriile si conceptiile tale stupide. Crezi ca vei fi stapanul lumii intr-o zi? Esti la fel ca si el... de nimic. Iar te urasc. Daca nu erai tu nu ma indragosteam, nu iubeam, nu ma durea visarea.
Macar spune ceva!!!
Nuu!!! Taci! Taci! Taaaaci! Nu ma mai certa!!!!
[cioburile de oglinda stralucesc pe jos manjite de sange]
E a 20-a oglinda pe care o sparg din cauza ta. Intr-o zi stiu ca nu te voi mai vedea. Nici pe el in ochii tai. Te-am distrus... pentru moment. Acum taci si zaci acolo in sangele meu, mi-au ajuns gandurile pentru azi.

Ingeri si baloane de sapun
Se inalta si iti spun...
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt...

insomnie

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au curtreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă băgai în seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

asta recita el atunci...
acum recit eu...


Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapãrat
şi fãrã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.


Eu şi tristeţea suntem chit: fiecare e vesel în contul celuilalt!

si iar eu...

nu vreau sa ma privesti ziua sau noaptea
nu vreau sa-mi mai privesti viata sau moartea
am ochii injectati, mari si bulbucati
şi ceva urme de lumină pe inimă

mă gândesc să nu-ti mai arat niciodata fotografii
sa uiti cum am fost, cum era sa fii
m-am săturat să par fericita
urăsc viata si fiecare zi tampita
dar iubesc natura si fiecare-i molecula
muzica, drama, si acea celula...
bat câmpii şi devin alta
urăsc-iubesc
iubesc-urăsc

cu pumnii strânşi, sper că
nu voi mai scrie niciodată.
uită-te la mine necunoscutule...
fotografiile şi poeziile mele plutesc pe vant
eu merg înainte şi n-am chef de nimic
las uşile deschise, nu mi-e frică de nimeni
vreau să-mi pui întotdeauna întrebări simple

acum vreau să dorm
fără nicio întrebare, nicio fotografie, nicio poezie
vreau să mă ascund sub plapuma
dar mi-e frig, atat de frig... strang pumnii

mă rog să nu-mi vadă niciodată fotografiile, răspunsurile, poeziile
să nu vadă decât atât
aş putea să fiu o soţie bună
amanta perfectă
aş putea să fiu copil, o altă mamă
aş putea să fiu a ta în fiecare noapte
aş putea să nu mai scriu nimic
acum
şi cu toate astea
de mâine, n-o să-i mai spun nimic mamei
am s-o îmbrăţişez cu toată dragostea
fără să ştiu de ce în fiecare noapte
o doare atât de tare
Dumnezeul meu, credinta in necredinta mea.

povestea Zambetului

Noaptea in club. Figuri ciudate, voci multe, priviri drogate, priviri pierdute in alcool, priviri ascunse dupa fumul de tigara. Muzica asurzitoare, baieti fustangii, misogini, narcisisti, baieti. Nebunie. Haos. Fete cochete, fete usuratice, fete libertine, fete timide, fete... . In tot acel Big Bang, ca sa nu-i spun Apocalipsa, a aparut raza inceputului... ea, cea mai extraordinara creatura a Pamantului. Ma holbam inconstient, a inceput sa-mi bata inima cu putere, simteam o caldura ciudata, un sentiment inexplicabil. Dumnezeule, era superba. Avea o inaltime medie, era subtirica si hainele stateau atat de bine pe ea, nu perfect, dar atat de bine. Parul era scurt, pana sub urechi, de un brunet matasos ce se cerea mangaiat. Ochii ei negrii erau pe alta planeta, sclipeau atat de tare. Nasul era drept, lunguiet si putin in vant, un nas ce se cerea sarutat. Buzele groase ii erau rosii pentru ca si le musca constant. Dansa si-si privea mainile de parca le manevra din priviri. Si pielea, ah, pielea... era alb-rozalie in contrast cu hainele, parul si ochii. Dansa rupta de lume. Purta un maiou de culoarea cafelei tari, cu spatele gol si pantaloni in carouri. Dansa zambind, parca visa si noi eram doar niste obiecte ale imaginatiei ei. Facea totul sa para atat de fad pe langa ea, insa daca atingea ceva prindea culoare. Zambea atat de frumos... . Cu fiecare miscare a ei inima mi-o lua razna. Cum putea fi atat perfecta in imperfectiunea ei? Am numit-o "Zambet". Multi barbati dadeau tarcoale Zambetului, insa ea nu-i observa, dansa nepasatoare. Am privit-o toata seara, am si incercat sa o ating, insa mi-am pierdut repede ideea. Apoi a plecat, dar a plecat zambind. Isi tinea privirea in pamant si zambea continuu. Nici cand a urcat treptele nu si-a dezlipit ochii de podea. Ce fiinta... ce Zambet.
Mi-am petrecut restul noptii gandindu-ma la ea. Si uramatoarea, si urmatoarea... .

Era pe la ora pranzului si m-am gandit sa fac o plimbare prin Cismigiu, vremea mi-a cerut sa o fac. Ador cismigiul primavara, e o parte din rai. Plimbandu-ma, am observat baloane de sapun la distanta. Sclipeau frumos la lumina soarelui in mii de culori. M-am apropiat ca sa trec printre ele. Era o nebunie de balonase colorate, imi venea sa dansez acolo. Doar o privire am aruncat sa vad de unde vin, si am vazut Zambetul... . Era chiar ea. Statea pe iarba intinsa pe spate, cu fata la soare si facea balonase care pluteau spre alee. Am vazut-o printr-un balon... era atat de frumoasa. Am incremenit. De ce nu zambea? Zambetul nu mai zambeste. M-am apropiat si m-am asezat pe iarba, rezemandu-ma de copacul acela aproape de ea. Mi-am aprins o tigara fara sa o bag in seama. Pur si simplu voiam un moment de tacere. Nu am tras nici 3 fumuri ca s-a si ridicat in fund, privindu-ma lung. Ea imi privea insistent profilul, iar eu priveam inaite tragand in continuare din tigara. Pentru cateva secunde a fost o tacere fortata, apoi a fost spulberata: "Unde ai fost pana acum, imi spunde pe un ton de repros, ai uitat de mine?". Fara sa reactionez, am continuat sa trag impasibila din tigara aia nenorocita. Un fum, doua, trei, apoi mi-am gasit cuvintele: "Da, te-am uitat, dar acum te-am regasit, ce astepti? Nu vezi in ce stare sunt? Fumez. Nu mai rad, nu mai visez. A fost o vreme cand tot ce-mi doream era sa-ti simt pielea, sa-ti mangai parul, sa-ti dau jos tricoul... dar am uitat. De ce ma privesti asa? Te porti de parca nu ti-ai stii rolul si locul. Vrei sa ma distrugi?". M-a privit cu mila si mi-a raspuns pe un ton cald: "Nu vreau sa te distrug, vreau sa te maturizezi.". Am privit-o in ochi si am izbucnit: "Crezi ca maturizarea inseamna a-ti pierde zambetul? Crezi ca maturizarea inseamna doar sa fi serios? Cum poti fi atat de proasta? Zambesc pentru ca ma face fericita, chiar daca am 10 ani sau 90, chiar daca e comedie sau drama. Zambesc pentru ca asta fac eu cel mai bine. Revino-ti!!!". S-a speriat si s-a retras subtil. A plecat din nou privirea si se juca cu firele de iarba, apoi a zambit. Zambetul mi-a zambit din nou, iar eu am simtit cum ma imbujorez. Am luat-o in brate, am strans-o tare pana a disparut, pana am zambit din nou.
"Stai bine acolo draga mea?"
"Da, imi raspunde Zambetul. Imi place sa stau pe buzele tale, sunt moi si comfortabile."

ce-i cu h?

Visez, dar nu sper. Zambesc des, dar nu rad in hohote. Analizez, dar nu spun. Visez, visez, visez. Asta ma face ce? Stau in pat, dar nu dorm... ah, de cand nu am mai dormit. Privesc catre cer, dar ma gandesc la nori. Beau bere, dar prefer vinul, ador vinul. Imi place ploaia, marea si mitologia. Ma face happy o raza de soare, o frunza galbena in vant, muzica lui Bob Marley. Ma intristeaza o gaura in asfalt, pomii uscati, o intrebare la care nu am raspuns. Imi place iarba si umorul, urasc mahmureala si ipocrizia. Vreau sa fiu mereu in control, aspura situatiei si asupra oamenilor, asupra sentimentelor si asupra vorbelor. De cele mai multe ori dau rateuri. Nu m-am lasat niciodata dus de val pentru nimeni. Imi place sa filosofez pe diverse teme cu diversi oameni, mereu ies invingatoare. Sau mereu imi place sa cred asta. Imi place sa invat sa iubesc... cred. Iubesc naturaletea! Imi place sa dansez, sa scriu, sa citesc, sa zambesc, sa dorm... . Ah, ce bine e sa zambesti uneori. Si da, am nevoie de afectiune, mai multa decat multi. Si da, uneori ma mai satur de perna aia. Mi-e frica de greasala si de regrete. Ura ma motiveaza si ma intareste, dragostea ma moleseste. Sentimentele care nu-mi plac le elimin si nu mai revin la ele.
Imi plac ingerii si baloanele de sapun. Nu suport florile, ador lacramioarele.
Uneori visez atat de mult incat uit sa ma trezesc si reneg realitatea. Sufar de perfectionism dus la extrem. Imi place sa gatesc si sa ma balacesc in cada. Sunt direct, prea direct. Imi place sa ma joc cu situatiile... de cele mai mult ori imi pare rau. Imi place sa ma prefac copil... de cele mai multe ori imi pare rau. Urasc maturizarea. Ador glumele inteligente si tripurile exterioare. Zambesc. Imi plac mangaierile, atingerile si vorbele potrivite, clipele de fericire. Gandesc mult. Vorbesc doar cand trebuie sau cand am baut. Analizez. Tac si zambesc mult. Imi place sa zambesc, viata e frumoasa cand zambesti. Imi place sa mi se zambeasca, ador sa mi se zambeasca.
Ploaia calda de vara ma innebuneste, iar marea ma calmeaza, dar intotdeauna aleg muntele. Prefer apusul in locul rasaritului. Glumesc mult si de cele mai multe ori, ironizaz... doar pentru ca pot. Tanjesc dupa aroganta pentru ca pun un semn de egal intre ea si sinceritate. Sunt calm, dar cand ma enervez... fugi! Imi plac tampeniile.

Imi plac imprevizibilitatea si persoanele spontane. Ador surprizele. Imi place sa fac cadouri cum imi place sa si primesc. Imi place vinul, asta am mai zis-o... si o mai zic, pentru ca-mi place atat de mult.
Sufar si de misoginism. Uneori urasc toti oamenii, alteori le zambesc, dar tot ii urasc.
Imi place sa simt razele soarelui cum imi incalzesc obrajii, imi place sa simt picurii de ploaie cum imi spala pacatele, imi place sa simt... .
Rautate, cinism si egocentrism, uneori un monstru.

capsuni

Mancam capsuni si toate erau acre... la un moment dat am prins cea mai dulce capsuna din lume. Era atat de zemoasa, atat de dulce, atat de divina. Pentru o secunda am avut impresia ca iubesc viata, doar pentru o secunda, apoi gustul a disparut. Oare sa fi visat? Chiar exista capsuni dulci?
La ultimul trip am simtit ca mor. Mintea mi s-a separat de corp si functionau diferit, erau in locuri difeirte. Apoi a devenit atat de frig... nu mai percepeam caldura. M-am imbracat si am luat resoul in brate, insa pe nari suflam gheata. Pentru cateva momente m-am gandit la tine apoi am revenit in lumea frigului. Nu puteam misca, simteam cum gheata imi intra in oase si ma transform intr-un cadavru. Panica. Daca nu te voi mai vedea niciodata? Nu! Vreau gustul capsunii, vreau zahar, ma indop cu zahar. Rasete: "This is a traditional food in Romania.". Trip dupa trip. Fata ta, gandul meu, moarte, capsuna, fata ta, o voce, intuneric. Fata ta, intuneric, inima mea amuteste, se linisteste, intuneric. O lumina puternica, nu tu, voci, a ta nu era, numele meu, nu tu il strigai. Mai multe lumini puternice, electrosocuri, voci, electrosocuri, voci, electrosocuri, adrenalina... inima-mi bate, si bate, si bate... . Fata ta. Voci, lumina, batai de inima, caldura, fete disperate ma priveau - tu nu erai. Intuneric. Batai de inima. Inspir, expir... inspir, expir. Somn: fata ta, fata ta, fata ta.
Razele soarelui imi gadila obrajii palizi. Deschid ochii si geamul. E vreme frumoasa, voi iesi la o plimbare. Aseara am visat o fata, am sa o caut... .
Imi plac capsunile... unele... una.

traiesc in trecut

"Eu traiesc in trecut!".
Ma tineam de scaun pentru ca urca cu o viteza foarte mare. Oamenii erau sub mine.
Drumul se serpuia si eu ma serpuiam dupa el. Ochii lor voiau sa intre in ochii mei. Mainile lor erau intinse dupa mainile mele.
"Nu ma veti prinde, nu aveti cum, eu traiesc in trecut si va anticipez pe voi.".
Ah, ce-i cu atatea voci in capul meu? De unde au aparut? Sunt vocile ochilor? La naiba. Astia vorbesc cu mine si eu nu pot vorbi cu ei. Mi-e atat de grea limba, nici nu o pot misca.
Dar de ce ma tot atingeti? Nu ma mai priviti!!!
Ce serpuire lunga...
Sunt atat de fericita. Imi pare rau ochilor ca nu va pot da si voua din betia mea. Fericita. Atat de fericita. Nicio grija pe lume, doar un zambet tamp inghetat pe fata mea.
Dar ce e asta? Ma priviti disperati. Imi strigati sa nu ma afund, sa ma intorc. Dar nu plec niciunde. Cand ma intorc vad acea groapa imensa, era cat pe ce sa cad in ea. E atat de adanca incat ma face curioasa sa vad ce e pe fundul ei. Fiecare nerv imi e excitat de dorinta de a cunoaste. "Lasati-ma! Nu ma mai tineti de mana, vreau sa vad ce e acolo. Nu ma mai priviti asa trist, traiesc in trecut, ma voi intoarce."
Dar nu, nu e bine. Nu pot sa-i las aici. Trebuie sa ma intorc. Aaah, ce greu e sa ma lupt cu forta asta. Plec de langa groapa inspre ei. E tot mai greu si mai dureros. Serpuirea se indreapta si ma doare mintea. Ce durere oribila. "Don't fight it!", "Fight it!". Am vazut prea multe filme. Incet, incet linia devine dreapta. Simt din nou poluarea si frigul.
E oribil in prezent.
In this great past, you can't forget your future
So dry your tears...


My body and your body can fuse into one shadow on the wall.

lucruri simple despre viata

Nu cred in limite. Nu cred in nimic.
Am momente cand simt ca pot face orice. Cu imaginatia zbor catre locuri ce nici nu exista. Creez lumi si fiinte, sentimente si actiuni, vorbe si fapte. Asta ma pune pe ganduri. Daca sunt si eu jocul nebun al unei minti bolnave?
Ideea ca exista cineva care-mi guverneaza viata precum imi guvernam eu papusile in copilarie, ma face sa ma simt folosita, stearpa.
De ce? Ah, la naiba... iar ajung la intrebari prostesti. Daca nu intrebi, nu ai nevoie de raspuns. Daca nu ai nevoie de raspuns, nu-ti bati capul. Daca nu-ti bati capul esti linistit si impacat cu tine si tot ce te inconjoara. Simplu. Iar ajung la ce nu-mi place... "simplu". Blaga si "minus cunoasterea" lui ma fac sa am probleme de constiinta.
Nu am nimic mai bun de facut cu timpul meu decat sa conteplez la dictaturi ireale. Renunt la somnul de frumusete pentru starea de veghe.

Lucrurile simple au ceva complex la baza. Asa imi place sa cred... ca altfel m-as simti prea inutila. Sunt atat de simpla incat ma dezgusta. Si nu am la baza decat un ovul si un spermatozoid. Nicio malformatie, nicio amprenta genetica mutant. Simplu. Mediocritate.

turn

Crezi ca e usor sa fi in locul meu? Sa te chinui, sa te zbati, sa uiti, sa-ti amintesti... crezi ca e usor? Shhhh... nu spune nimic, taci! Stiu ca iti e mai greu tie.
Ma vezi in fiecare noapte la capul patului tau. Ma auzi cum te strig, te intorci, dar nu-s acolo. Imi simti mirosul in aer si atingerea pe piele cand adormi. Imi auzi rasetul, dar nu-mi gasesti ochii... stiu... te torturez. Ma joc cu tine. Iti bat noaptea in geam sa te trezesc, te las sa ma vezi doar pentru o clipa, apoi dispar si te las inlacramat. Iti zambesc doar pentru cateva secunde, destul cat sa-ti otravesc intreaga zi. Te mangai prin par cand stai intins, ma privesti uimit, iti fac cu ochiul, apoi dispar din nou. Te vizitez in somn si alung spiritele rele ca sa raman eu singurul demon ce te bantuie si mistuie.
Simti, nu-i asa? Te simti privit mereu, te invarti disperat, dar nu vezi nimic. Simti doar mangaierea vantului care are mirosul parfumului meu. Ochii mei pe chipul tau, mana mea pe mana ta, buzele mele expolarandu-ti pielea... simti? Gasesti pe pat un trandafir negru uscat. Il ridici, il mirosi, apoi dispare. Ma auzi in spatele tau razand. Te intorci brusc, dar nu vezi nimic, insa rasetul se mai aude.
Crezi ca apa rece spala sangele? Iti clatesti fata apoi te privesti lung in oglinda. Imi vezi reflexia in spatele tau. Plang. Te lipesti de oglinda. Vrei sa-mi opresti lacrimile, dar plang si mai tare in timp ce ma indepartez. Te intorci si incerci sa ma gasesti. Imi strigi numele. Ma cauti peste tot. Te simti ametit. "De ce?", "De ce?", "De ce?" e tot ce-ti suna in gand, De ce?. Iti ridici telefonul si ma suni. "Abonatul contactat nu este disponibil". De ce iti suna din nou in minte. Te doare capul, simti ca-ti plezneste. Disperat ma strigi din nou. Ecoul vocii tale se risipeste in incapere in timp ce se loveste de pereti. Lovesti cu pumnii in timp ce-mi pronunti numele. Te intorci la oglinda si incerci sa ma gasesti, dar nu mai apar. Simti gust de sange, lumina se topeste incet, linistea se lupta cu sunetul picaturilor de apa ce cad in chiuveta, ecoul lor iti zguduie gandurile, nu mai vezi nimic. Te invarti speriat sprijinind zidurile, ai lacrimi in ochi. Iti soptesti singur "E atat de liniste...". Inima incepe sa-ti bata mai incet si usor te calmezi. Rasufli si-ti stergi transpiratia de pe frunte. Brusc simti o mana rece pe spate si o soapta ingetata in ureche "Nu trebuia sa ma ucizi!".

Pamflet pentru tata

In sfarsit liniste. E atat de multa, ce sa fac cu ea? O inregistrez. O inregistrez si o ascult cand e prea multa galagie. In metrou, in tramvai, pe strada, la petreceri zgomotoase, imi pun castile si ascult linistea. De ce? Pentru ca-mi aminteste de copilarie. La fel de mult o iubeam si atunci. Acum imi pot lua linistea cu mine oriunde si o ascult cand vreau. La naiba! Inregistrare e limitata si linistea inceteaza. Ce sa fac? Sa ascult aceiasi piesa de mai multe ori? Ma plictiseste! Vreau alta. Inregistrez alta liniste si alta si alta, insa ma plictiseste iar si iar si iar.
Ah… oare pot inregistra si singuratatea? Sa o iau cu mine si sa evadez in momente de prea multa aglomeratie? Ce drama…
Tu! Cum ai putut? Mi-ai otravit sangele. Nu pot scapa de asta. Tu m-ai invatat sa iubesc singuratatea, s-o pretuiesc si s-o caut. Acum nu mai pot schimba nimic. M-ai indrumat pas cu pas catre suferinta. Si stii ce? Imi place! Da, imi place, pentru ca simt cum sangele imi sopteste ca nu va mai dura mult si-ti voi lua locul. Le-am incercat pe toate… de la terapie la transfuzie, insa nu am scapat. AND-ul mi-e infectat. Priveste-ma! Iti place ce vezi? Iti place ce ai creat? Mai priveste-ma odata. Vezi? Iti zambesc. Stii de ce? Normal ca nu stii! Nu ai stiut niciodata ce e cu mine! Iti zambesc pentru ca te iubesc. Nicio transfuzie nu ar putea schimba asta. Te iubesc atat de mult. Dar tu pe mine? Ma iubeai cand ma chinuiai? Dar cand ma priveai rece si ma taiai cu acel cutit? Atunci ma iubeai? Dar cand mi-ai lovit lumina cu pumnul? Si cand mi-ai furat visele si fericirea, cand ma lasai singura si infometata?
Liniste! Am nevoie de tine scumpa mea! Te rog coboara din cer si urca din pamant. Inveleste-ma, saruta-ma, strange-mi mana. Liniste… LINISTE!!! Hai si sterge-mi lacrimile Linsteeeee! Ma parasesti si tu? Liniste… te-am pierdut? Te voi gasi. Taci si asculta.

Notite...

N-am trait asa mult... poate mai intens ca unii, poate mai putin ca altii, dar cat am trait am invatat.
Am invatat ca Pamantul e un loc extraordinar, doar ca oamenii-l "imput". Am invatat ca adevarul e doar o metoda extrema, in rest e doar minciuna. Am vazut cum rautatea se rasplateste si bunatatea se pedepseste. Am observat ca, un om, cu cat e mai parsiv, mai diabolic, mai mincinos si mai prefacut, cu atat mai sus urca.
Am deschis ochii... lumea nu e plina de speranta, nimeni nu mai spera. Exista credinta prin unele locuri. Ha! credinta cica! Ei cu Dumnezeul lor... ei sunt cei "buni", cei carora li se vor rasplati posturile, slujbele si mataniile, dar nici ei nu mai spera.
In Lume a fost deschisa cutia Pandorei, iar Speranta fiind atat de firava a fost ratacita.
Unii spun ca Lumea este exact asa cum trebuie sa fie, dar daca nu e? Unde este Dumnezeul vostru acum? ...sau chiar asa trebuie sa fie? Atunci de ce spuneti ca El e bun? Sustineti ca va rasplateste suferinta si sacrificiul. Cand? Dupa moarte? Toti mor, si buni si rai. Cine poate povesti ce se intampla cu ei?
Intreaba-ma daca eu cred cred in Dumnezeu. Iti voi raspunde ca da. Am invatat... am invatat sa cred in El, doar ca eu Il numesc altfel. Eu Il numesc copac sau piatra, Il numesc floare sau nor, chiar si o foaie de hartie, un fir de iarba, un caine, lumina soarelui, un om care trece pe langa mine, un zambet, o voce, o lacrima, muzica... chiar si tu! Da, tu, cel care citesti, cel care ma auzi, si tu faci parte din Dumnezeul meu, cum face totul. In asta am invatat sa cred pentru ca toate sunt reale, din toate am invatat, toate m-au ajutat si m-au padepsit, pentru ele traiesc.
Trist, dar am invatat sa nu mai sper, sa nu mai astept, doar sa traiesc.
Am invatat sa iubesc si sa urasc, sa inteleg si sa neg, sa mint si sa mint, dar sa spun adevarul. Insa sentimentul e unul singur si le cuprinde pe toate... a iubi. E verbul care-l umbreste pe "a fi".
Traiesc, invat si iubesc. N-am nevoie de nimic mai mult, doar un lucru imi lipseste: moartea. De ce? De curiozitate. Vreau sa vad ce se ascunde dincolo de ea, caci aici am obosit. Vreau sa-mi conving convingerile. Voi invata si dupa moarte, pentru ca asta fac... invat.