Pamflet pentru tata

In sfarsit liniste. E atat de multa, ce sa fac cu ea? O inregistrez. O inregistrez si o ascult cand e prea multa galagie. In metrou, in tramvai, pe strada, la petreceri zgomotoase, imi pun castile si ascult linistea. De ce? Pentru ca-mi aminteste de copilarie. La fel de mult o iubeam si atunci. Acum imi pot lua linistea cu mine oriunde si o ascult cand vreau. La naiba! Inregistrare e limitata si linistea inceteaza. Ce sa fac? Sa ascult aceiasi piesa de mai multe ori? Ma plictiseste! Vreau alta. Inregistrez alta liniste si alta si alta, insa ma plictiseste iar si iar si iar.
Ah… oare pot inregistra si singuratatea? Sa o iau cu mine si sa evadez in momente de prea multa aglomeratie? Ce drama…
Tu! Cum ai putut? Mi-ai otravit sangele. Nu pot scapa de asta. Tu m-ai invatat sa iubesc singuratatea, s-o pretuiesc si s-o caut. Acum nu mai pot schimba nimic. M-ai indrumat pas cu pas catre suferinta. Si stii ce? Imi place! Da, imi place, pentru ca simt cum sangele imi sopteste ca nu va mai dura mult si-ti voi lua locul. Le-am incercat pe toate… de la terapie la transfuzie, insa nu am scapat. AND-ul mi-e infectat. Priveste-ma! Iti place ce vezi? Iti place ce ai creat? Mai priveste-ma odata. Vezi? Iti zambesc. Stii de ce? Normal ca nu stii! Nu ai stiut niciodata ce e cu mine! Iti zambesc pentru ca te iubesc. Nicio transfuzie nu ar putea schimba asta. Te iubesc atat de mult. Dar tu pe mine? Ma iubeai cand ma chinuiai? Dar cand ma priveai rece si ma taiai cu acel cutit? Atunci ma iubeai? Dar cand mi-ai lovit lumina cu pumnul? Si cand mi-ai furat visele si fericirea, cand ma lasai singura si infometata?
Liniste! Am nevoie de tine scumpa mea! Te rog coboara din cer si urca din pamant. Inveleste-ma, saruta-ma, strange-mi mana. Liniste… LINISTE!!! Hai si sterge-mi lacrimile Linsteeeee! Ma parasesti si tu? Liniste… te-am pierdut? Te voi gasi. Taci si asculta.