la ce ma gandeam azi

Ma veti cita mai tarziu: Imi plac cliseele pentru ca, in fapt, sunt niste idei foarte bune, doar ca au fost spuse de prea multe ori.

Uneori incerc sa gasesc un detaliu despre un cliseu, o reformulare, un alt unghi, doar ca sa-l secatuiesc de tot - sunt sigura ca mai exista suc in toate. E mai multa frumusete decat stiti intr-un cliseu, doar ca ati uitat cum era sa auzi "Don't worry, be happy!" pentru prima data. Nici nu mai stiu cum era originalul aforismului cu "… deci exist", nici "Spune-mi … ca sa-ti spun cine esti.", dar stiu ca au fost niste idei foarte bune si il plang pe saracul care le-a spus pentru prima data. Acum trebuie sa sufere, creativitatea lui se numeste "cliseu" si este ceva negativ.

H scanning

Am vazut de curand un film din care mi-a ramas in minte o replica. Scenariul nu se invartea in jurul esentei ei, pacat. Un betiv isi imagina o discutie cu un crab. Si cum se uita el in ochii aceia mici si strambi, a inteles de la crustacee ca omul este singura fiinta de pe Pamant care crede intr-un Dumnezeu, dar care se poarta ca si cum n-ar avea unul.

-------------------------------- H scanning ----------------------------------

Suntem atat de haotici si dezorganizati, oricate carnetele am avea la noi, oricat de galbene ar fi, oricat am nota fiecare miscare, suntem un haos total. Si nu stai niciodata sa te intrebi "de ce fac asta?" sau pur si simplu "ce fac?", "pana cand?", "de ce?". De ce? Il inselam pe astăzi cu mâine, ca și cum astăzi n-ar exista. Totul e pentru viitor. Tot ce faci e ca sa te simti mai bine in secunda urmatoare, maine sau peste o luna. Cand terminam de planificat... incepem sa planificam altceva. Stiu ca e hiper-discutat subiectul, dar ma intreb ce-mi scapa?
Eu ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul la imperiul pe care-l voi avea. That's what keeps me going. Dar... ma si gandesc in fiecare zi sa renunt la rutina, la priviri, la oameni, la vorbe, chiar si la aer. Ma tot sucesc si ma fastacesc, tot nu-mi gasesc locul, zambesc la orice rahat si inghit in sec la orice poveste cu cutezatori. Decat sa stau in scaunul asta, as prefera sa fiu crabul cu ochii mici si strambi. Hai cu clipa aia, azi!
Parca-mi aud tumoarea cum se extinde. Tot imi spune ca nu va mai dura mult, dar cine naiba o mai crede.