Ajung acasa, nu esti. Ma imbrac in pijamaua ta. Stiai ca mirosul pe care il lasi ma excita? Ma innebuneste! E un miros de transpiratie acra, seamana cu merele pe cale sa putrezeasca, dar care inca mai trag de prospetime. Sarea din miros e de ocean, nu de mare. Care e diferenta? Oceanul iti rasufla numele in eternitatea lui, la fel ca mine. Ce vin sa-ti asociez? Complexitatea frantuzeasca sau nabuseala australiana? Un Shiraz putin intepator. Sau un Jaguar? misterios, temperat, dar evident de puternic? Iti place sa fii admirat, macar de mine.
Inca miros tricoul de pe mine si nu stiu cu ce sa asociez amareala. Poate cu coaja de lamaie. Un amar genial pe care nimeni nu-l vede de acreala. Scriu tampenii? Normal! Am baut! Poate bautura e si motivul pentru care scriu despre tine. Nu stiu cat va mai persista aroma ta in haine sau in incapere. Stiu ca te schimbi acum, putrezesti si tu. Imi amintesc de ziua in care te-am ingropat. Era toamna si racoare, frunzele cadeau, mama ta plangea si mirosea a pamant ud si tamaie.
Beau din cana ta, e dulce. Oare cu ce sa-l asociez? Cu sentimentul pe care l-am avut cand am apasat pe tragaci?
