Mergeam linistita pe strada intrebandu-ma de ce lumina nu are greutate cand ma opreste un stimabil domn ce facea un sondaj de opinie. Pentru ca nu aveam nimic mai bun de facut i-am raspuns la intrebari si mi-am dat datele false. In timp ce semnam, ma priveste lung si ma intreaba: "De ce esti tu atat de frumoasa?". L-am privit sceptica 2 secunde, i-am intins pixul si i-am raspuns ca e defect din nastere.
Acum mi-am schimbat gandurile, ma gandeam la frumuseste. Atatea remarci si laude, atatea ode si poezii in cinstea "frumoasei". Atata agitatie si tam tam pentru ceva pur trecator.
Octavian Paler spunea ca frumusetea te ajuta 15 minute, apoi trebuie sa stii ceva. Toti acei poeti si scriitori nebuni ridicau in slavi 15 nenorocite de minute.
Unde e desteapta? Unde sunt odele si meritele ei? In afara de istorie (unica reala), unde mai e mentionata desteapta? Paradoxul e ca frumusetea de la o anumita varsta scade, si nu oricum, ci brusc. Inteligenta, pe de alta parte, creste (pana cand e ucisa de scleroza, dar asta e alta poveste).
"Frumoasa din Padurea Adormita" ce talente avea? Macar Cenusareasa spala de zor (visul oricarui barbat care se respecta), dar tot frumusetea ei era ucigatoare.
Toate erau frumoase: fata de imparat, printesa nustiucare, imparateasa, Ileana-Cosanzeana, Frumoasa si Bestia, Alba ca Zapada si naiva ca lopata etc. Ah, si mai erau si bune la suflet, dar tot alea rele erau mai tari. Noroc ca aparea cate-un print sa le salveze ca altfel vai s-amar.
Chiar si la un post de angajare frumosul, dar incompetent, il face pe uratul competent. Si nu, nu caut dreptate, si nici nu spun ca as fi singura care stie asta, dar simteam nevoia sa strig in gura mare FRUMOASELOR KISS MY UGLY SMART ASS!!! Si nu, nu sunt nici frustrata, nici invidioasa, nici geloasa. Sunt doar... frustrata. Na, am zis-o! Ma frustreaza prostia, iar spre deosebire de altii... pfff... ma si doare exact in crestetul capului.
