Noaptea in club. Figuri ciudate, voci multe, priviri drogate, priviri pierdute in alcool, priviri ascunse dupa fumul de tigara. Muzica asurzitoare, baieti fustangii, misogini, narcisisti, baieti. Nebunie. Haos. Fete cochete, fete usuratice, fete libertine, fete timide, fete... . In tot acel Big Bang, ca sa nu-i spun Apocalipsa, a aparut raza inceputului... ea, cea mai extraordinara creatura a Pamantului. Ma holbam inconstient, a inceput sa-mi bata inima cu putere, simteam o caldura ciudata, un sentiment inexplicabil. Dumnezeule, era superba. Avea o inaltime medie, era subtirica si hainele stateau atat de bine pe ea, nu perfect, dar atat de bine. Parul era scurt, pana sub urechi, de un brunet matasos ce se cerea mangaiat. Ochii ei negrii erau pe alta planeta, sclipeau atat de tare. Nasul era drept, lunguiet si putin in vant, un nas ce se cerea sarutat. Buzele groase ii erau rosii pentru ca si le musca constant. Dansa si-si privea mainile de parca le manevra din priviri. Si pielea, ah, pielea... era alb-rozalie in contrast cu hainele, parul si ochii. Dansa rupta de lume. Purta un maiou de culoarea cafelei tari, cu spatele gol si pantaloni in carouri. Dansa zambind, parca visa si noi eram doar niste obiecte ale imaginatiei ei. Facea totul sa para atat de fad pe langa ea, insa daca atingea ceva prindea culoare. Zambea atat de frumos... . Cu fiecare miscare a ei inima mi-o lua razna. Cum putea fi atat perfecta in imperfectiunea ei? Am numit-o "Zambet". Multi barbati dadeau tarcoale Zambetului, insa ea nu-i observa, dansa nepasatoare. Am privit-o toata seara, am si incercat sa o ating, insa mi-am pierdut repede ideea. Apoi a plecat, dar a plecat zambind. Isi tinea privirea in pamant si zambea continuu. Nici cand a urcat treptele nu si-a dezlipit ochii de podea. Ce fiinta... ce Zambet.
Mi-am petrecut restul noptii gandindu-ma la ea. Si uramatoarea, si urmatoarea... .
Era pe la ora pranzului si m-am gandit sa fac o plimbare prin Cismigiu, vremea mi-a cerut sa o fac. Ador cismigiul primavara, e o parte din rai. Plimbandu-ma, am observat baloane de sapun la distanta. Sclipeau frumos la lumina soarelui in mii de culori. M-am apropiat ca sa trec printre ele. Era o nebunie de balonase colorate, imi venea sa dansez acolo. Doar o privire am aruncat sa vad de unde vin, si am vazut Zambetul... . Era chiar ea. Statea pe iarba intinsa pe spate, cu fata la soare si facea balonase care pluteau spre alee. Am vazut-o printr-un balon... era atat de frumoasa. Am incremenit. De ce nu zambea? Zambetul nu mai zambeste. M-am apropiat si m-am asezat pe iarba, rezemandu-ma de copacul acela aproape de ea. Mi-am aprins o tigara fara sa o bag in seama. Pur si simplu voiam un moment de tacere. Nu am tras nici 3 fumuri ca s-a si ridicat in fund, privindu-ma lung. Ea imi privea insistent profilul, iar eu priveam inaite tragand in continuare din tigara. Pentru cateva secunde a fost o tacere fortata, apoi a fost spulberata: "Unde ai fost pana acum, imi spunde pe un ton de repros, ai uitat de mine?". Fara sa reactionez, am continuat sa trag impasibila din tigara aia nenorocita. Un fum, doua, trei, apoi mi-am gasit cuvintele: "Da, te-am uitat, dar acum te-am regasit, ce astepti? Nu vezi in ce stare sunt? Fumez. Nu mai rad, nu mai visez. A fost o vreme cand tot ce-mi doream era sa-ti simt pielea, sa-ti mangai parul, sa-ti dau jos tricoul... dar am uitat. De ce ma privesti asa? Te porti de parca nu ti-ai stii rolul si locul. Vrei sa ma distrugi?". M-a privit cu mila si mi-a raspuns pe un ton cald: "Nu vreau sa te distrug, vreau sa te maturizezi.". Am privit-o in ochi si am izbucnit: "Crezi ca maturizarea inseamna a-ti pierde zambetul? Crezi ca maturizarea inseamna doar sa fi serios? Cum poti fi atat de proasta? Zambesc pentru ca ma face fericita, chiar daca am 10 ani sau 90, chiar daca e comedie sau drama. Zambesc pentru ca asta fac eu cel mai bine. Revino-ti!!!". S-a speriat si s-a retras subtil. A plecat din nou privirea si se juca cu firele de iarba, apoi a zambit. Zambetul mi-a zambit din nou, iar eu am simtit cum ma imbujorez. Am luat-o in brate, am strans-o tare pana a disparut, pana am zambit din nou.
"Stai bine acolo draga mea?"
"Da, imi raspunde Zambetul. Imi place sa stau pe buzele tale, sunt moi si comfortabile."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu