trezirea!

In fiecare dimineata merg la serviciu zambind. Si nu, nu e din cauza ca-mi place serviciul (si-mi place foarte mult desi muncesc ca sclava), e din cauza ca in fiecare dimineata gasesc ceva frumos de care sa ma leg.

Cum ma grabeam catre iesirea de la Unirii sa ajung la birou, am vazut printre toti acei libidinosi la 40 de ani cu parul gelat, maini slinoase si haine din piata, femei supra machiate, supra colorate si supra depasindu-si varsta... , cel mai extraordinar lucru. Doi batranei cu parul alb se tineau strans de mana ca nu cumva sa se piarda in nebunia de pe culoarele metroului. Si nu pareau sa aibe treaba cu nimeni. Multimea se impingea in ei si la un moment dat si-au scapat mainile. Se uitau impancientati unul dupa altul, iar, cand intr-un final s-au regasit, si-au strans mainile si mai tare. El era atent la ea cand cobora scarile si-i sustinea bratul cu atata grija. Ea nu-l scapa din ochi, parca-l proteja din priviri si-i multumea cu un zambet care numai el stia ce inseamna.
Am strans tare pumnul si i-am depasit grabita, dar zambind.

Toti ne dorim multe lucruri care sustinem ca ne-ar face fericiti: bani, cariera, masina, casa etc. Insa odata ce ajungem la ele... nu ni se mai par atat de extraordinare.
Am 20 de ani, iar acum imi construiesc cariera la care odata doar visam. Cu sacrificii si oboseala, dar a fost visul meu din totdeauna... a fost. Acum nu mi se mai pare nimic suprem, acum vreau altceva. Si strang pumnul gol si-mi imaginez ca tin strans o mana in mana mea. Si simt cum se incalzeste sub atingerea pielii mele si o strang si mai tare sa stiu ca e in siguranta. Nu exista fericire mai mare decat sa ai cu cine imparti un zambet sau o lacrima. Si nu, nu vorbesc de prezent, ci de viitor, peste 40 de ani cand masinile vor zbura deasupra noastra, iar noi vom sta pe o banca sub un copac artificial si ne vom aminti cum ne plimbam cu RATB-ul.
Da, asta vreau, o mana calda care sa ma laude desi nu prea are ce, o mana calda care sa-mi mangaie ridurile in timp ce-mi spune ca sunt frumoasa ca in acea zi cand ne-am intalnit prima data...

Imi spunea cineva, odata, ca noi nu avem o singura persoana in lume cu care sa ne potrivim, nu exista notiunea de jumatatea mea, ci jumatatile. Ne potrivim cu o mie de persoane fiecare, insa lumea e atat de mare si amestecata incat probabilitatea de a o gasi e aproape zero. Poate trece pe langa noi pe strada in fiecare zi, poate e tipa care sta in fata ta la cursuri, sau tipul care tocmai a pierdut tramvaiul. Poate e prin Japonia sau Franta, Ecuador sau Estonia. Ideea e ca daca ai gasit una din acele persoane fa cumva si nu-i da drumul, nu stii pe unde sunt restul 999.

Ce vreau sa va spun, dragii mei, e ca exista atata aer pe lumea asta... ar fi pacat sa nu-l respirati. Trageti tare aer in piept in fiecare dimineata si gasiti acea picatura de frumos din tot uratul, vă va schimba viata si diminetile. Strange mana ce o ai in mana ta, iar daca nu ai una... deschide ochii si zambeste mai des, va veni ea la tine.