Calda tacere, plina de adevar, fara strop de minciuna... element fara de care nu am putea trai.
Intunericul si frustrarea dispar prin intelegere. Linisteste-te si vei gasi raspunsuri. Gandeste. Vorbele goale ale celor care incearca sa te inece in golul pustietatii comune sa-ti fie linia melodica, dar cuvintele cantecului sa-ti apartina. Asculta-te. Asculta-ma.
Probabil nu vom afla niciodata purul adevar. Pentru ca nu vrem. Nu vrei. Frica de dezamagire ne cuprinde si ne invaluie intr-o ceata indoielnica ce ne face sa nu vedem, sa nu intelegem si sa ne simtitm incerti si frustrati de sentimente. Sentimente ce incearca sa apara prin vorbe ca o franghie salvatoare de care ne vine sa ne agatam fara mustrare. Te poti indoi de tine, de ei, dar nu si de mine. Voi fi mereu aici, in cosul pipeptului tau. Voi respira odata cu tine si-ti voi vedea visele. Voi simti fiecare taietura de hartie si julitura de pe coate. Iti voi spune cand ai gresit. Si nu vei invata, si vei gresi din nou. Pentru ca asta faci... gresesti.
Nu te mai intreba de adevaruri. Exista un motiv pentru care omul nu stie tot. Nu ar suporta toate raspunsurile. Ne place sa fim mintiti, e comod. Ne mai intrebam din cand in cand, dar ne scufundam inapoi in intuneric. Exista o frica de raspunsuri. Daca nu va fi cum iti doresti? Sa stii... lumina e eterna atat timp cat exista intelegere. Dar ce tot spun? Ce pot sa stiu eu? Sunt doar un suflet intr-un piept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu