Mă lupt cu morile de vânt și nu mă las

Departe de mine a fost gândul că postul Da, pe dracu' va fi atât de citit și atât de criticat. Când văd reacții de genul "Da tu traiesti in Romania si esti fericit. Probabil esti vreun baiat cu o stare sociala destul de buna (cu multi bani) [...] Toti pleaca pentru ca in Romania nu poti avea un viitor. Romania e o tara in care numai parlamentari si oamenii cu relatii traiesc bine. Asta e Romania. Imi pare nespus de rau ca m-am nascut in Romania si sunt roman, dar nu am alta cale de ales. Numai bine si sper sa nu ma judecati gresit, dar asta e parerea mea despre tara noastra." nu înțeleg de ce oamenii când văd câte un om cum se ridică, îl împing înapoi în băltoacă, gen "taci bă drecu din gură și suferă și vaită-te ca noi toți". Nu mă pot gândi la toți amărâții care sunt în țara asta și sunt destui, cum nu mă pot gândi cât de deficit este sistemul sanitar sau altele, dar pot să încerc să ajut. Ați fi uimiți câte lucruri poate schimba un singur om.

Prietenul de care povesteam în asta NU este a ajutat la construit clinici, fântâni și parcuri la dracu-n praznic, în niște sate de care nici n-ați auzit. Și e un singur om și nu era în țara lui. Acum, comunitatea respectivă încă se dezvoltă și încă amintesc de numele lui ca și cum a fost un zeu, când el a fost doar un om cu o idee. Probabil și la el au mers oameni și i-au spus că e degeaba și l-au trimis în țara lui, dar nu i-a păsat, a ales să vorbească doar cu cei care chiar voiau o schimbare.

Așa vă rog și eu. Fie să rămână doar cei care cred că pot face ceva cu vocea lor, restul, în Italia cu voi! Ceilalți, rămâneți și spuneți ce gândiți, ce doriți și faceți ceva, orice, bun să fie. Să fii bun nu înseamnă să fii prost, uită dacă ai învățat altfel. Adevărul nu este un mijloc extrem, când minciuna e mai la-ndemână. Uită dacă ai învățat altfel. Nu se va schimba nimic mâine sau poimâine, dar poți fi unul din acele nume de pe zidul României și poți spune că ai contribuit la ce va fi țara atunci, nu la ce e acum.

Calmează-te și fă o faptă bună, cât de mică. Dă zăpada din fața casei a acelor bătrâni de care spuneați că nu-mi pasă, nu râde când cineva alunecă, ridică-l. Dacă eu fac asta și tu faci asta și cel pe care l-ai ridicat va face asta, încet, încet, vor vrea alții să fie ca noi.

Cred atât de mult în țara asta pentru că oamenii mei preferați sunt aici și sunt fucking awesome. Și sunt sigur că sunt mulți ca ei, poate mai frumoși, mai deștepți și mai pregătiți să aibe țara lor, așa ca voi care citiți asta acum și vă gândiți… oare cum ar fi ca totul să fie bine? Oare cum ar fi să staționeze lumea pe dreapta pe scara rulantă sau să-mi zâmbească doctorul și să nu mă mai amâne sau să nu mai aud claxoane în trafic sau să mă bucur de sistemul de învățământ sau de altele? Ce bine ar fi să fie totul bine. Cum alții au putut, și noi putem! În sfârșit vom avea țara noastră curată, cu oameni de treabă și cu scoli curate. Acum crește o generație nouă care poate schimba ceva. Nu-ți place de oamenii din politică? Înroleaz-te, mergi acolo și dă cu ei de pământ. Arată-le cum se face. Nu-ți place cum te tratează vecinul? Explică-i de ce crezi că greșește, zâmbește și strânge-i mâna. Nu-ți place că cineva a aruncat gunoi pe jos? Ridică-l, arată-i-l și aruncă-l (gunoiul, nu omul).

Schimbă, schimbă, schimbă și FĂ CEVA! În scurt timp vor migra alții la noi. Asta e țara mea și cred că pot să o redecorez cu fapte și știu că mai sunt alții ca mine.

 Fărâmită Lambru recomandă:

și îi mulțumesc