mi-au spus numele gresit

Eu sunt Miau. Ma rog, nu ma cheama asa, dar asa imi spune ea. Revin. Eu sunt Miau si sunt perfect. Singurul meu defect e ca doar eu vad asta. Am o viata perfecta, o casa perfecta, haine perfecte si un motan perfect. Am oameni care se apropie de perfectiune in jurul meu, am sosete perfecte si cosmetice perfecte.

Nu va pot spune cati ani am, oricum e irelevant. Ziua sunt prea matur, iar seara mult prea tanar. Pot sa am ce varsta vreau eu, cel putin asa imi spune ea.

Imi plac oamenii puternici si succesul. Uneori ma pierd cu firea pentru lucrurile pe care le vreau. Sunt dependent de atentie, iar atunci cand nu o primesc, ma intristez brusc. Trebuie sa fiu in centrul atentiei, altfel nu ies din casa. Simt nevoia sa ma fac iubit si admirat, cel putin de ea, de ele… Ca sa intelegeti, ea e alta de fiecare data. Ea poate sa fie alta si de trei ori pe zi, dar trebuie sa fie nebuna dupa mine. Nu am fost mereu Miau. Am fost Pui, Iubi, Babe, stapanul lui Pedro, Mr Military. Dar acum sunt Miau. Nu stiu pentru cat timp.

Nu-mi place sucul si mirosul puternic de parfum. Cand am timp sa gandesc, tind spre libertate. Vreau sa simt viata cum imi strapunge oasele.

Imi place sa rad, sa beau vin si sa citesc. De regula ma atrag lucrurile complicate, care-mi pun mintea in miscare. Imi place sa ma chinui pentru ce vreau, face premiul mai dulce. Tot ce e simplu ma dezgusta. Cred ca vad universul altfel fata de ceilalti. Poate din cauza ca sunt perfect.

Imi plac luptele pentru ca mi se par o eliberare simpla de energie. Spun la toata lumea ca le cred strategice, dar nu e asa. Oricum ei nu inteleg. Nu vad ce vad eu. Nimeni nu vede.

Uneori simt nevoia de drama in viata mea. Cred ca totul e mai interesant asa. E ca si cum ai adauga un strop de Tabasco in mancare din cand in cand. Ma prefac ca e veritabila. Doar de dragul atentiei.

Eu sunt Miau. Si sunt perfect. Cel putin asa imi spune ea, din subconstientul meu. Incep sa cred ca poate nu e reala.