Miau era un tip mediocru, de inaltime medie, de prezenta mediocra, de imbracaminte mediocra, de umor mediocru. Asta daca nu-l priveai in detaliu. Daca te uitai mai bine observai ca mereu purta sosete multicolore sau cu forme haioase si ca isi leaga fularul in noduri ciudate. Observai ca era mai inalt decat parea si ca mereu avea ceva de spus sau completat, iar aproape de fiecare data incheia cu o gluma mai mult sau mai putin reusita. Incheia cu o gluma, asta e ideea. Daca si stateai de vorba cu el, observai ca avea ticuri: isi atingea nasul foarte des si tindea sa deschida ochii larg cand nu-si gasea cuvintele, uneori se ascundea dupa degete. Daca era pus intr-o situatie dificila, isi freca ochii constant. Nu era nici foarte sigur pe el... la vorbe, dar completa prin multumirea de fizic. Cand intra undeva, cauta priviri admirative - era un fel de hrana pentru el, insa uita repede si se adapta locului. Cand nu se controla, vorbea in colt de gura si zambea stramb, cred ca asta a fermecat-o. In timpul liber era copil, iar in imprejurari familiare se alinta si ii placea sa fie alintat - de unde si "Miau" - cel putin asa mi-a spus ea. Ea, cea de aici, este cea care il bantuia de ceva vreme. In rest, era ca toti ceilalti, un om cu o viata mediocra.
Pe Miau l-a vazut prima data prin lentila. Era ascunsa dupa aparatul foto, ca sa nu fie nevoie sa socializeze. Era una din acele zile fara prea multe cuvinte de irosit. Se plimba cu aparatul la ochi prin incapaere, iar la un moment dat s-a oprit asupra lui. I-a facut o poza si a ridicat privirea. El i-a zambit si a inclinat capul in semn de multumesc. I-a zambit inapoi si s-a ascuns iar dupa aparat. Era doar un inca cineva.
Miau a ramas in peisajul ei social, era doar un inca cineva. Il lauda admirativ prin alte cercuri, insa nu l-a privit niciodata… altfel, pana cand... aici incepe alta poveste. Poate v-o spun intr-o alta seara.
Lui Miau ii placea mult sa rada.
Ma auzi?
Prea des...
Bine, haioaso, spune-mi te rog un banc sec. Ma intristeaza vremea de afara...
Il stii pe cel cu calul si musca?
Da... mi l-ai mai spus odata. Ha, dar ma face sa rad si acum. Multumesc!
Oricand, Miau. Fluiera daca mai e ceva.
Ma auzi?
Stii... nu trebuie sa intrebi de fiecare data. De ce esti incruntat iar?
Tabele, prezentari, colegi idioti...
E nasol locul asta, nu as putea lucra aici, ce-i drept. E prea... curat. Hey, vrei sa-ti zic un secret?
Vrei sa aduc clestele? Spune!
Seful tau e bantuit de un zugrav batran.
Ha, ha! Nu cred!
Ba da. Zugravul a murit stupid de infarct, l-a speriat sunetul telefonului. Ultimul lui gand a fost despre nebunul ala care il tot suna pe fiul lui sa-i programeze o intalnire, seful tau. Nu intelegea ce voia. A fost cam ultima lui nelamurire. Acum il bantuie, se plictiseste ingrozitor si ii pune o gramada de intrebari. Tot nu intelege cu ce se ocupa.
Oai, deaia e asa crispat? Iar mi-ai facut ziua mai buna.
Ma auzi?
Da, incep sa cred ca e un blestem...
Nu fi nasoala, hai sa ne uitam la un film.
Nu pot...
Presupun ca nici vin nu poti sa bei.
Esti haios. Zau ca e un blestem sa te aud.
Cat o sa mai stai?
Nu mult.
De ce?
Te dizolvi.
Adica mor?
Nu, adica uit de tine.
N-ai putea face asta...
Incepi sa-mi pari nefamiliar.
Eh, pe naiba! De ceva nopti incoace ma auzi sforaind, iar ziua imi spui bancuri. Cum sa-ti par nefamiliar?
Cum adica te aud sforaind?
Ma ingrijorezi. Nu mai fa asta!
Scuze. Ma simt ciudat. Parca fac parte din vant. Ma duc sa dau o tura prin furtuna, va fi o vijelie puternica. Sa ramai in casa. Ai grija...
Ma auzi?
Ma auzi?
Ma auzi?
Ma auzi?
Miau a murit in acea furtuna. El e bine, doar Miau s-a dus. L-a uitat. Daca nu o bantuiam pe ea, nu va puteam spune povestea asta. Inca zambesc. Ce porecla ciudata. Parca o mai aud cum spunea miau pe la picioarele lui. El... nu stiu ce face acum, probabil tabele. L-a uitat si el pe Miau.
Zugravul tot nu a inteles cu ce se mananca afacerea aia, dar are si el o poveste interesanta. Poate v-o spun intr-o seara. Intr-o alta seara.
Al vostru,
Naratorul
Ma auzi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu